Romanţă autumnală de George Topârceanu

Poezia „Romanţă autumnală” este una dintre cele mai cunoscute poezii ale lui George Topârceanu și face parte din ciclul „Poeme alese”, publicat în anul 1922.

În această poezie, autorul descrie frumusețea toamnei, însă accentul cade pe melancolie și nostalgie. Este prezentă și ideea efemerității frumuseții și a vieții, subliniindu-se astfel caracterul trecător al acestora.

În timpul vieții, Topârceanu a fost considerat un poet al iubirii și al naturii, dar și al umorului. El a scris peste 20 de volume de poezii, proză și teatru și a fost unul dintre cei mai cunoscuți și apreciați scriitori români ai secolului al XX-lea.

De-a lungul carierei sale, Topârceanu a primit numeroase premii și distincții, printre care se numără Premiul Național pentru Poezie (1946) și titlul de „Poetul Laureat al Republicii Populare Române” (1954). De asemenea, a fost unul dintre fondatorii revistei „Rampa”, care a avut un impact important asupra culturii și literaturii românești din perioada interbelică.

---

Ploaia tristă şi banală,
Ploaia obsedantă,
Ploaia
Care pastişează clima de pe Alpi
Şi Himalaia,
Ploaia cade verticală din cerescul alambic
Şi sfidează pacienţa trecătorilor:
Pic-pic…
Cu vedenii de umbrele ce se-nchid
Şi se deschid,
Resemnat primeşti în faţă proiectile de lichid.
Când şi când, pe pălărie
Simţi un ropot de cascadă, —
Cântă streşinile toate…
Iar în jurul tău, pe stradă,
E-o obsesie galantă de picioare şi frou-frou,
De dantele,
De jupoane
Şi ciorapi de la ,,Bon-Goût”…

*

De trei zile
Firmamentul desfăşoară peste noi
O imensă zdreanţă udă cu largi pete de noroi.
Pe mizeria terestră a foburgului umil
De trei zile cerul varsă lacrimi mari
De crocodil… Plouă!
Plouă ca-n Parisul lui Verlaine…
Din loc în loc,
Te insultă modestia unor ghete fără toc.
Mai departe,
Când coboară din cupeul ei grăbită,
Până sus zăreşti dessous-ul unei doamne
Din elită, —
Iar pe strada animată ca la cinematograf
Ploaia zugrăveşte-n aer sârme lungi de telegraf.

Rezumat extins la poezia Romanţă autumnală de George Topârceanu

„Poezia „Romanţă autumnală” de George Topârceanu este un poem de dragoste scris într-un stil romantic. Titlul sugerează o anumită nostalgie, iar tema principală a poeziei este iubirea care se estompează în timp.

Prima strofă a poeziei descrie o toamnă plină de melancolie și de tristețe, iar al doilea vers indică faptul că personajul principal este singur și își amintește de o dragoste din trecut. În a doua strofă, personajul își amintește de momentele fericite petrecute împreună cu persoana iubită, dar realizează că acestea sunt doar amintiri și că dragostea s-a stins.

În ultima strofă, personajul se întreabă dacă va mai găsi vreodată dragostea adevărată și dacă va putea să uite trecutul. Poezia încheie cu o notă de tristețe și de nostalgie, sugerând că iubirea este fragilă și că poate fi pierdută în timp.”

Aceasta este o interpretare posibilă a poeziei „Romanţă autumnală” de George Topârceanu, într-un rezumat extins.