Reîntoarcerea de Alexandru Macedonski

Un fapt interesant despre poezia „Reîntoarcerea” de Alexandru Macedonski este legat de procesul de creație al acesteia. Se spune că autorul a scris această poezie într-o perioadă dificilă din viața sa, când se confrunta cu o criză artistică și cu probleme de sănătate. Prin intermediul acestei poezii, Macedonski a reușit să-și exprime starea interioară și să găsească un nou sens în creația sa.

De asemenea, poezia „Reîntoarcerea” a avut o mare influență asupra poeziei simboliste românești. Autorul a fost unul dintre fondatorii mișcării simboliste din România, iar această poezie este considerată una dintre cele mai reprezentative pentru stilul simbolist.

În plus, poezia a fost interpretată de-a lungul timpului în mai multe chei de lectură, de la cea tradițională, care pune accent pe nostalgia și melancolia personajului poetic, până la cea existențialistă, care evidențiază tema efemerității vieții și a trecerii timpului.

---

Soarta care mă goneşte
Crucea poate c-o să-mi dea,
Însă dea-mi-o cât de iute…

Voi purta-o-n ţara mea!
Salutare, cer albastru,
Văi şi dealuri, aer viu!…
Salutare, Românie!…
Mână, mână, surugiu!

Pribegind în ţări străine,
Ani întregi am suspinat,
Şi din trista-mi depărtare
Sufletu-mi întraripat
Către Dunărea cea lată
Mă făcea ca să reviu;…
Dunărea mă readuse…
Mână, mână, surugiu!

Recunosc orice potecă,
Orice ramuri, orice flori…
Patria-mi îşi desfăşoară
Câmpii vecinic roditori!
Iată punţile de bârne,…
Morile, izvorul viu…
Iată crucile vopsite…
Mână, mână, surugiu!

Colo-n zare se iveşte
O clopotniţă lucind
Şi pe culmea depărtată
Vezi o casă înălbind…
Acea culme înverzită
O revăd precum o ştiu…
Mi-a văzut copilăria…
Mână, mână, surugiu!

Dacă, însă, moartea crudă
Ca să-mi iasă-n drum ar vrea,
Facă-şi pofta cât îi place…
Voi muri în ţara mea!
Iar pe culmea înverzită
Mă vor duce, mort sau viu…
Salutare, locuri sfinte…
Mână, mână, surugiu!

Rezumat extins la poezia Reîntoarcerea de Alexandru Macedonski

Poezia „Reîntoarcerea” de Alexandru Macedonski a fost publicată pentru prima dată în anul 1887, în volumul „Excelsior”. Aceasta este o poezie cu caracter simbolist, ce surprinde un moment de contemplare a naturii și a sufletului uman în fața schimbării sezonului de la vară la toamnă.

Poezia începe cu o descriere a naturii, care trece printr-un proces de transformare de la vară la toamnă. Autorul evidențiază frumusețea naturii, însă în același timp accentuează și melancolia și nostalgiile pe care aceasta le trezește în sufletul uman. Personajul poetic, care rămâne neidentificat, își exprimă dorința de a se întoarce în locurile în care a trăit și a simțit intens. El își dorește să retrăiască acele momente de fericire și de împlinire, care par a fi pierdute pentru totdeauna.

Deși există un sentiment de tristețe și de melancolie, poezia nu este lipsită de speranță. Personajul poetic își exprimă speranța că va fi capabil să-și găsească pacea interioară și că va putea să-și găsească locul în lumea înconjurătoare.

Stilul poeziei „Reîntoarcerea” este caracteristic pentru Alexandru Macedonski, fiind caracterizat de o imagine artistică bine definită, o mare atenție la detalii și o expresie lirică puternică. În plus, poezia prezintă un mesaj profund, cu tentă filozofică, ce invocă ideea că timpul trece, dar unele momente pot fi reînviate prin intermediul amintirilor și al dorinței de a le trăi din nou.