Regina ostrogoţilor de George Coşbuc

Un fapt divers interesant despre poezia „Regina ostrogoților” de George Coșbuc este că aceasta a fost inspirată de un eveniment istoric real, și anume figura reginei Amalasunta, care a fost regentă a regatului ostrogot din Italia în secolul al VI-lea. Regatul ostrogot a fost o putere importantă în perioada de după căderea Imperiului Roman de Apus și a avut o influență semnificativă în Europa medievală timpurie.

Poezia a fost, de asemenea, apreciată pentru modul în care subliniază importanța eroismului și a puterii feminine în istorie și în viața umană în general. De asemenea, poezia a fost inclusă în manualele școlare și în antologiile de poezii ale lui George Coșbuc, fiind considerată una dintre cele mai importante și reprezentative creații ale sale.

Jalnic vâjâie prin noapte glasul codrilor de brad,
Ploaia cade-n repezi picuri, repezi fulgerele cad.
 
În castelul de pe stâncă, la fereastra solitară,
Stă pe gânduri o femeie şi priveşte-n noapte-afară.
 
Al ei suflet e furtună, noapte e gândirea ei –
Astăzi ea e pusă-n rândul celor mai de jos femei!
 
E regina ostrogotă! Dar în turn aici e roabă;
Lacrimile-n ochii palizi îi sunt singura podoabă.
 
În tăcerea din odaie-i intră cruntul Teodat,
Ea se-ntoarce tristă, blândă: – „Tu-mi eşti rege şi bărbat.
 
M-ai privit întotdeauna ca pe-o piedică din cale,
Pentru ce-mi ascunzi de-a pururi taina gândurilor tale?
 
M-ai închis aici în lanţuri; am răbdat în chip păgân,
Şi mi-am zis: El are dreptul! Mi-e bărbat şi mi-e stăpân.
 
Mi-ai ucis pe-ntâiul sfetnic şi râdeai că lumea plânge
Când de barba lui căruntă spada ţi-o ştergeai de sânge.
 
Şi-am tăcut, zicându-mi iarăşi: El a fost supusul tău,
De-a făcut vrun rău, tu, rege, trebuie să curmi ce-i rău.
 
Mi-ai luat apoi copilul să-l ucizi! şi-am zis: e bine!
Tu-i eşti tată şi ai dreptul peste fiul meu ca mine.
 
Dar el nu era al nostru, el era al ţării-ntregi,
N-ai ucis în el un rege, ai ucis un şir de regi.
 
Vii, acum trimis de alţii, vii să scapi şi de regina,
Teodat, îţi temi domnia! O s-o pierzi, a cui e vina?
 
Am putut să fac revoltă, ori pe-ascuns să te omor,
N-am făcut-o, că mi-e milă! Nu de tine, de popor!
 
Tu erai un om de luptă, fără rang şi fără nume,
Eu ţi-am dat coroana ţării, să te fac stăpân pe-o lume.
 
Şi-acum asta-i răsplătirea ce mi-o dai? E tot atât!
Dacă moartea mea ţi-ajută, vino, strânge-mă de gât.
 
Pe femeia pusă-n lanţuri n-o ucizi, că-i mişelie!
Pe regina ai tot dreptul s-o ucizi, că-ţi e soţie!”
 
Nobilă, cu ochi de flăcări, ea priveşte-n faţă-i drept,
Şi, zicând, desface haina de pe tânărul ei piept.
 
Iar mişelul stă, se uită, dă apoi, şi grabnic unda
Sângelui ţâşni din rană; şi-a căzut Amalasunda.
 
Şi plecat peste cadavru, el cu ochi de idiot
A-nvârtit pumnalu-n carne să se scurgă viul tot.
 
A deschis apoi fereastra, şi pe colţuroasa stâncă
Hohotind a-mpins cadavrul în prăpastia adâncă.
 
Surd vuia prin codri vântul, brazii se-ndoiau de vânt,
Urletul suna sinistru ca un urlet de mormânt.
 
Parcă negrele blesteme şi le-amestecau haotic
Mii de glasuri, ţara toată, tot poporul ostrogotic.
 
Teodat, tu râzi! Dar moarta cea lipsită de sicriu
Îşi va răscula poporul, să te sfâşie de viu!

Rezumat extins la poezia Regina ostrogoţilor de George Coşbuc

Poezia „Regina ostrogoților” scrisă de George Coșbuc este o creație literară ce explorează tema istoriei și a eroismului feminin. În poem, autorul descrie figura istorică a reginei ostrogoților, Amalasunta, și subliniază puterea și curajul său în fața adversităților.

Poezia începe prin a prezenta imaginea unei femei puternice și încrezătoare, care se ridică la conducerea ostrogoților după moartea tatălui său. Autorul descrie cum Amalasunta a reușit să supraviețuiască într-o lume dominată de bărbați și a arătat o mare pricepere și curaj în conducerea poporului ostrogot.

George Coșbuc descrie cum regina Amalasunta a luptat cu eroism pentru drepturile și libertatea poporului său și a reușit să facă față cu succes unor situații dificile și periculoase. El subliniază faptul că puterea și curajul acestei femei au reprezentat un exemplu de urmat pentru generațiile următoare.

Autorul subliniază faptul că istoria este plină de exemple de femei puternice și curajoase care au reușit să facă diferența în lume și să schimbe destinul popoarelor. El subliniază că Amalasunta este un exemplu remarcabil al curajului feminin și al puterii de a face față cu eroism provocărilor vieții.

În final, George Coșbuc își exprimă admirația și respectul pentru figura istorică a reginei Amalasunta și pentru curajul și puterea ei. Poezia „Regina ostrogoților” este o creație literară profund emoționantă și filozofică, care subliniază importanța de a recunoaște și de a aprecia contribuția și curajul femeilor în istoria omenirii.