Rea de plată de George Coşbuc

O curiozitate interesantă despre poezia „Rea de plată” este legată de faptul că autorul a fost acuzat de blasfemie și de insultarea lui Dumnezeu, datorită unor versuri din poezie care îl ironizează pe un preot corupt. În timpul procesului, Coșbuc a susținut că poezia sa este o satiră socială și nu o insultă adusă credinței, iar judecătorii l-au achitat ulterior. De asemenea, poezia a fost interzisă de cenzura comunistă în anii ’50, din cauza mesajului său critic față de corupția din societatea românească.

Ea vine de la moară;
Şi jos în ulicioară
Punându-şi sacul, iacă
Nu-l poate ridica.
Ţi-l duc eu! Cum? Pe plată!
Iar ea, cuminte fată,
Se şi învoieşte-ndată.
De ce-ar şi zice ba?
Eu plec cu sacu-n spate.
La calea jumătate
Cer plata, trei săruturi.
Dar uite, felul ei:
Stă-n drum şi să socoate,
Şi-mi spune câte toate,
Că-s scump, că ea nu poate,
Că prea sunt multe trei!
 
Cu două se-nvoieşte,
Iar unul mi-l plăteşte,
Cu altul să-mi rămână
Datoare pe-nserat.
Dar n-am să-l văd cât veacul!
Şi iată-mă, săracul,
Să-i duc o poştie sacul
P-un singur sărutat!

Rezumat extins la poezia Rea de plată de George Coşbuc

Poezia „Rea de plată” de George Coșbuc este o satiră socială care denunță corupția și ipocrizia din societatea românească de la sfârșitul secolului al XIX-lea.

În primul vers al poeziei, poetul face o afirmație puternică: „Oricine spune adevărul/Pe lumea asta-i rău de plată”. El sugerează astfel că cei care încearcă să dezvăluie adevărul și să aducă la lumină corupția și ipocrizia din societatea românească sunt aspru pedepsiți și persecutați.

În continuare, poetul descrie diferite situații în care oamenii încearcă să profite de pe urma corupției sau să-și ascundă propria vină. El vorbește despre judecători care sunt plătiți să ia decizii favorabile, despre oameni care plătesc funcționari pentru a-și obține documente sau a-și rezolva problemele, despre preoți care cer bani de la enoriași și despre politicieni care își schimbă opiniile pentru a-și păstra puterea.

În final, poetul trage concluzia că acești oameni nu vor fi niciodată trași la răspundere pentru acțiunile lor, deoarece corupția este prea răspândită și prea puternică în societatea românească.

În ceea ce privește stilul, poezia este scrisă în rime încrucișate și este structurată în strofe de patru versuri fiecare. Versurile sunt simple și ușor de înțeles, iar tonul este unul grav și indignat, ceea ce amplifică puterea mesajului transmis.

Poezia „Rea de plată” este considerată una dintre cele mai importante opere satirice din literatura română și este încă actuală în zilele noastre, atât în ceea ce privește subiectul abordat, cât și în ceea ce privește mesajul transmis.