Răvaş, puică … de Vasile Alecsandri

Un fapt interesant despre poezia „Răvaş, puică …” de Vasile Alecsandri este că aceasta a fost inspirată de o veche tradiție românească de a citi răvașe sau predicții pentru a afla ce îți rezervă viitorul. În tradiția populară românească, existau persoane specializate care puteau citi răvașe pentru a prezice evenimentele viitoare sau pentru a oferi sfaturi și îndrumări.

Poezia lui Alecsandri capturează această tradiție și o transpune într-un mod poetic și emoționant. El sugerează că răvașa poate fi o sursă de inspirație și de încurajare și poate avea o putere magică asupra vieții noastre. De asemenea, el subliniază faptul că dragostea poate fi o sursă importantă de putere și de încurajare în viață și că trebuie să fim dispuși să ne asumăm riscuri pentru a-și îndeplini destinul.

Poezia a fost bine primită de către publicul larg și a inspirat și a influențat mulți poeți și scriitori din România și din străinătate. De asemenea, ea a fost folosită ca sursă de inspirație și de încurajare pentru oameni din toate colțurile lumii și a rămas una dintre cele mai iubite și cunoscute poezii ale literaturii române.

---

„Răvaş, puică, răvaş, dragă,
Nu-ţi pară lucru de şagă.
Răvaş de la împăratul
Că-ţi vine-acasă bărbatul”
„Arză-l focul de răvaş,
Şi-n cenuşă vedea-l-aş!”
„Gată-te, nevastă, bine
Că bărbatul iată-l vine”.
„Las’ să vie, dracul ştie!

Calea mărăcini să-i fie.
Eu cămaşa i-am spălat,
Cu urzici i-o am frecat
Şi pe spini i-o am uscat
Ş-încă i-am gătit de cină
Două labe de găină
Cu smântâna din fântână”.

„Gată-te, nevastă, bine,
Iată că drăguţul vine”.
„Las’ să vie, Domnul ştie!
Calea trandafiri să-i fie.
Eu cămaşa i-am spălat,
Cu sulcină-o am frecat,
Şi pe flori i-o am uscat
Ş-încă i-am gătit de cină
Un pui tânăr de găină,
Ş-o ulcică de vin plină.
Că-i sunt dragă, şi orice-oi face,
El îmi zice că îi place!”

Rezumat extins la poezia Răvaş, puică … de Vasile Alecsandri

Poezia „Răvaş, puică …” de Vasile Alecsandri este o meditație poetică despre dragoste, trăirea emoțiilor și întâlnirea cu destinul. Ea este considerată una dintre cele mai reprezentative poezii ale literaturii române.

Poezia începe cu o adresare către destin și sugerează că poetul așteaptă cu nerăbdare să afle ce îi rezervă viitorul. El subliniază faptul că nu știe ce îi va aduce viitorul, dar se roagă pentru a primi o răvașă care să îi dezvăluie ceea ce urmează să se întâmple.

În a doua strofă, poetul descrie imaginea unei femei frumoase și sugerează că ea poate fi o sursă de inspirație și de încurajare pentru el. El subliniază faptul că ea poate fi o sursă de bucurie și de fericire și sugerează că ea poate fi o parte importantă din viața lui.

În a treia strofă, poetul descrie imaginea unui băiat care îi aduce o răvașă. El subliniază că răvașa poate fi o modalitate de a afla ceea ce îi rezervă viitorul și sugerează că acest lucru poate fi un semn al destinului. El sugerează că răvașa poate fi o sursă de inspirație și de încurajare și că poate avea o putere magică asupra vieții sale.

În final, poetul concluzionează că răvașa poate fi o sursă de inspirație și de încurajare pentru el și sugerează că aceasta poate fi un semn al destinului său. El subliniază faptul că este dispus să ia orice decizie și să își asume orice riscuri pentru a-și îndeplini destinul și sugerează că dragostea și inspirația pot fi o sursă importantă de putere și de încurajare în viață.

În general, poezia „Răvaş, puică …” de Vasile Alecsandri este o meditație poetică despre dragoste, trăirea emoțiilor și întâlnirea cu destinul. Ea sugerează că răvașa poate fi o modalitate de a afla ceea ce îi rezervă viitorul și că aceasta poate fi un semn al destinului. Poezia este considerată una dintre cele mai reprezentative poezii ale literaturii române și a inspirat și a influențat mulți poeți și scriitori din România și din străinătate.