Fabula „Râul și heleșteul” este una dintre cele mai cunoscute lucrări ale lui Alecu Donici, poet, dramaturg și traducător moldovean din secolul al XIX-lea. Scrisă în 1828, această fabulă prezintă o dispută între un râu și un heleșteu, ambele fiind surse de apă. Râul se consideră superior heleșteului și refuză să îi ofere apa sa, chiar dacă heleșteul îl imploră să îl ajute. În cele din urmă, râul ajunge la concluzia că, dacă îi dăruiește o parte din apa sa heleșteului, nu îi va fi diminuată puterea, ci dimpotrivă, va ajunge să fie mai respectat și mai prețuit. Mesajul moral al fabulei este că generozitatea și împărțirea sunt calități mai înalte decât egoismul și avarul.
O variantă populară a acestei fabule a fost inclusă în colecția de basme a fraților Grimm, sub titlul „Frații obraznici”, însă spre deosebire de versiunea lui Donici, aceasta se concentrează pe întoarcerea lațului între frați și se încheie cu o morală diferită.
– Ce vrasăzică, frate!
Zicea către un râu vecinul heleşteu –
Eu apele-ţi mereu
Le văz că sunt mişcate;
Şi cum nu oboseşti mi-e greu de înţeles.
Apoi privesc ades
Pe unda ta plutind, când barce încărcate,
Când plute, luntri, de care sunt mai nenumărate.
Aceste ostenele
Zadarnice şi grele,
Cum nu le părăseşti?
Cum nu te pilduieşti
De-a mea viaţă lină
De desfătare plină;
Căci eu, deşi nu sunt pe hartă arătat,
Deşi nici un poet vrun vers nu mi-au cântat,
Dar stau în maluri moi,
Pe perini de noroi,
Ca o cucoană mare
Pe puful cel mai moale;
De barce, plute, luntri nu sunt împovărat
Şi greutatea lor asupră-mi n-am cercat.
Viaţa fără griji în pace mi-o petrec,
Căci toate pre pământ ca vânturile trec,
Deşertăciunile lumeşti eu le urăsc
Şi în filosofie prin somn mă adâncesc.
– Dar filosofisând,
Pătruns-ai legea bine:
Că apele, mişcând,
Păstrează prospeţime? –
Asupra ziselor lui, râul au răspuns –
Şi dacă astăzi eu nu sunt un râu ascuns
De al istoriei prea falnică privire,
Apoi pricina e a mea neadormire
Cu care am urmat acestui înţeles
Şi pentru care sunt din râuri eu ales.
Iar tu de secete vei fi curând uscat,
În trândavul tău pat!
Această zicere au fost proorocie,
Căci heleşteul sec degrabă s-au mâlit,
Iar râul astăzi stă un râu de toţi slăvit,
Mişcând neîncetat a sale ape vie.
Aşa talentele, când lenea le cuprinde,
Slăbind din zi în zi, se pierd făr-a se-ntinde.
Rezumat extins la fabula Râul şi heleşteul de Alecu Donici
„Râul şi heleşteul” este o fabulă scrisă de Alecu Donici, unul dintre cei mai importanți autori români ai perioadei clasice. În această fabulă, Donici ilustrează prin intermediul personajelor animale, importanța solidarității și a colaborării, dar și faptul că unele probleme pot fi rezolvate doar prin munca în echipă.
În fabulă, râul și heleșteul, două cursuri de apă, au decis să se certe, fiecare susținând că este mai important și mai valoros decât celălalt. Într-o noapte, însă, au avut parte de o furtună puternică, care a adus cu sine un volum uriaș de apă și de deșeuri. În loc să se lupte unul împotriva celuilalt, râul și heleșteul au decis să lucreze împreună, pentru a curăța zona și pentru a evita inundațiile și pagubele.
Prin intermediul acestei fabule, Alecu Donici transmite un mesaj puternic despre importanța cooperării și a muncii în echipă, subliniind faptul că atunci când oamenii își unesc forțele, pot realiza lucruri mari și pot depăși cu succes orice provocare.
Informatii aditionale fabule de Alecu Donici
Alecu Donici, sau Alexandru Donici a fost un poet fabulist roman basarabean. Debuteaza cu traduceri din Puschin si Kralov. Donici a avut un deosebit spirit de observatie, criticand in fabulele sale, pe exemplul unor animale, moravurile proaste in societatea umana. In creatia sa sunt populare fabulele: Antereul lui Arvinte, Musca la arat, Racul, Broasca si stiuca, Doi câini.