Răspunsul cometei de George Topârceanu

• În poezia „Răspunsul cometei”, George Topârceanu personifică cometa și îi dă voce într-un dialog cu pământenii. Cometa le răspunde oamenilor care o întreabă de ce a venit la ei și ce va aduce, dar și în legătură cu frumusețea și misterul ei.
• Poezia a fost publicată în anul 1905, fiind inclusă în volumul „Cartea șoptitorilor”.
• Unul dintre motivele pentru care Topârceanu a ales să personifice cometa în poezia sa ar putea fi fascinația sa pentru fenomenele cosmice și misterele universului.
• În finalul poeziei, cometa îi răspunde omului că „timpul meu se-ntoarce/ și se-arată mereu”, sugerând ideea că totul revine într-un fel sau altul și că misterul și frumusețea lumii nu încetează niciodată să ne uimească.
• Poezia poate fi citită și ca o metaforă pentru cunoașterea de sine și căutarea sensului vieții, în care cometa reprezintă aspirațiile noastre spirituale și căutarea adevărului, iar răspunsul primit de la cometa ne îndeamnă să continuăm să explorăm și să ne minunăm de frumusețea lumii.

---

Regret că mă-ntrerupi din cale
Cu interview-ul dumitale.
Dar iată, mă opresc o clipă
Să-ti dau răspunsul meu în pripă.

V-am salutat o dată sfera
Acum vreo zece mii de ani
Cînd astronomii de pe Terra
Erau de-abia orangutani.
(Flammarion era gorilă
Si bietul Newton diplodoc.
Camil era de-abia Cămilă
Iar Duică… nu era de loc !
El de-abia azi cînd scrie proză
Se află în metamorfoză
Si se transformă tare greu:
Aspiră-acum la cimpanzeu.)

De-atunci, prin negrele stihii,
În noatpea largă si profundă,
Am rătăcit cu zeci de mii
De metri pe secundă,
Si diafană m-am ivit,
Din perioadă-n perioadă,
Ca fulger blond încremenit
Să-mi desfăsor spectrala coadă
Pe cerul noptii la zenit…
Planetele cu satelitii,
Purtîndu-si mîndre parazitii,
Mi-au dat portretul prin gazete
Si m-au fixat mii de lunete…
Dar, gata să-mi găsesc mormîntul
În vreun sistem de constelatii,
Am revenit zburînd prin spatii,
Căci nu dispretuiam Pămîntul.
(De-ati fi în cer ca mine voi
V-ati minuna întotdeauna
Cum globul ăsta de noroi
Se vede luminos ca Luna…)
Si-aveam de gînd – ca un simbol
De milenară simpatie –
Cu cel din urmă-al meu ocol
Să ne unim prin vesnicie
Într-un fantastic carambol.
Si măritîndu-i neagra humă
Cu luminosul meu adaos,
Într-un aprins vîrtej de spumă
Să ne rostogolim în haos.

Dar cînd văzui ce… porcărie
(Să-mi ierti cuvîntul) ati făcut,
Cît sînge-a curs din neghiobie
Pe bietul vostru glob de lut, –
Cu spaimă, la perihelie
Din zborul meu m-am abătut
Si nimbul clar si trena lungă
Ca o esarfă de lumină,
Mi le-am ferit să nu ajungă
Vreun strop întunecos de tină.

De-atunci, iubitul meu, îmi vine
De supărare si rusine
Să fug… cu coada-ntre picioare
Prin spatii interplanetare
Si să mă mistui în neant.
Mă duc… Adio ! Salutare !
Să-mi scrii: Uranus, poste restante.

Rezumat extins la poezia Răspunsul cometei de George Topârceanu

„Răspunsul cometei” este o poezie satirică scrisă de George Topârceanu în 1906, în care poetul ironizează obsesia oamenilor pentru comete și alte evenimente astronomice. Poezia este împărțită în trei strofe și prezintă un dialog între o cometă și un astronom.

În prima strofă, cometa îi cere astronomului să îi spună de ce oamenii sunt atât de obsedați de ea și de evenimentele astronomice, iar astronomul răspunde că este pentru că oamenii sunt ignoranți și cred că astfel de evenimente aduc noroc.

În a doua strofă, cometa îi spune astronomului că ea este doar un corp ceresc, fără vreun impact asupra vieții oamenilor, iar astronomul îi răspunde că oamenii sunt prea superstițioși și cred că orice eveniment astronomic poate influența destinul lor.

În ultima strofă, cometa îi transmite astronomului că ea nu va aduce decât o noapte frumoasă pe cer și îi sugerează să îi spună oamenilor să se uite la stele în fiecare noapte, pentru că este o experiență frumoasă și liniștitoare.

În general, poezia critică tendința umană de a fi superstițioși și de a crede că evenimentele astronomice au un impact asupra vieții lor, în timp ce promovează contemplarea frumuseții naturii și a universului.