Una dintre trăsăturile distincte ale poeziei lui Grigore Vieru, inclusiv a poeziei „Răsai”, este faptul că el a scris mult despre natură și a folosit metafore naturale puternice pentru a exprima emoțiile și trăirile umane.
De asemenea, Vieru este renumit pentru implicarea sa activă în promovarea culturii și literaturii românești în timpul regimului sovietic din Moldova și a fost un susținător fervent al independenței țării sale. În 1995, el a fost ales ca președinte al Academiei de Științe a Moldovei, dar a murit în 2009 într-un accident de mașină.
Dragu-mi-i a te cânta,
Scrisule venit din stele,
Orice literă a ta
Ca pe ochii maicii mele
Dornic o sărut.
Răsai, răsai, răsai
Ca grâul cel verde,
Ca lacrima!
Răsai, răsai, răsai
Şi nu te mai pierde,
Iubirea mea!
Mere purpurii pe ram,
Văi cu spic de aur pline!
Totuşi ce săraci eram,
Neavându-te pe tine,
Scrisule cel scump.
Bucură-te, scris latin,
Că pe valea dulce-amară
N-ai venit ca un străin,
Ai venit la tine-n Ţară
Şi la fraţii tăi.
Răsai, răsai, răsai
Ca grâul cel verde,
Ca lacrima!
Răsai, răsai, răsai
Şi nu te mai pierde,
Iubirea mea!
Rezumat extins la poezia Răsai de Grigore Vieru
Poezia „Răsai” de Grigore Vieru este o creație lirică care celebrează frumusețea și puterea naturii, dar și a sentimentelor umane. Poezia descrie cu delicatețe și sensibilitate fiecare element al naturii – florile, păsările și vântul.
În partea a doua a poeziei, Grigore Vieru se îndreaptă către o temă mai profundă și mai filozofică – cea a trecerii timpului și a efemerității existenței umane. El se gândește la fragilitatea vieții și la faptul că fiecare moment trebuie trăit cu intensitate și pasiune, pentru că timpul nu poate fi oprit sau întors înapoi. În cele din urmă, poetul ajunge la concluzia că frumusețea naturii este veșnică și poate fi privită ca un reper al divinului, un izvor de înțelepciune și pace interioară.
Poezia este o invitație la contemplare și meditație asupra vieții și a naturii, cu un mesaj puternic despre importanța iubirii și a frumuseții în viața noastră efemeră pe acest pământ.
Grigore Vieru (1935-2009) a fost un poet, scriitor și jurnalist din Republica Moldova. S-a născut într-un sat din apropierea orașului Ungheni și a fost crescut într-o familie săracă. A absolvit Universitatea de Stat din Moldova în anul 1957, iar mai târziu a obținut și un doctorat în filologie. În timpul vieții sale, Grigore Vieru a publicat mai mult de 20 de cărți de poezie, precum și proză și eseuri. A fost unul dintre cei mai apreciați poeți români, cunoscut pentru poezia sa simplă, dar profundă, care a reușit să exprime sentimente universale. De asemenea, a fost un susținător al mișcării pentru independența Republicii Moldova. A murit într-un accident de mașină în anul 2009.
Informatii aditionale despre Grigore Vieru
Vezi aici toate lista la toate poeziile lui Grigore Vieru pe povesti-online.com. Citeste mai mult despre Grigore Vieru pe Wikipedia.
Grigore Vieru a fost un poet român din Republica Moldova. În 1993 a fost ales membru corespondent al Academiei Române. Printre cele mai populare poezii: Nu am, moarte, cu tine nimic, Scrisoare din Basarabia, Mama, Cămășile, Mulțumim pentru pace, Tu iarbă, tot ai mamă?, Făptura mamei, Eminescu, Buzele mamei, Vreme de război.
