Rapsodii de vară de George Topârceanu

Un fapt interesant despre poezia „Rapsodii de vară” de George Topârceanu este că aceasta a fost adaptată ca piesă muzicală și a devenit un cântec popular în România. Muzica a fost compusă de Ion Vasilescu și versurile au fost adaptate de către Mircea Sântimbreanu.

Cântecul a fost lansat în anii ’60 și a devenit foarte popular în rândul publicului român, fiind interpretat de mai mulți artiști, inclusiv Maria Tănase, Angela Similea și Aura Urziceanu. Versurile simple și expresive ale poeziei, combinate cu muzica vibrantă, au făcut din cântecul „Rapsodii de vară” unul dintre cele mai iubite cântece de vară din România, și este încă interpretat și astăzi în diverse contexte și evenimente festive.

---

I

Cine-ar putea să spună
Câţi secoli au trecut
De-o lună,
De când nu te-am văzut?…

Salcâmii plini de floare
Se uită lung spre sat,
Şi-n soare
Frunzişul legănat

Le-atârnă ca o barbă…
Acolo mi-am găsit
În iarbă
Refugiul favorit.

Acolo, ca-ntr-un templu,
De-atâtea dimineţi
Contemplu
O tufă de scaieţi.

Pe când departe-n zare,
Mirat ca un copil,
Răsare
Un astru inutil…

II

Iubito, fără tine
Începe-o nouă zi…
Dar cine
Le poate socoti?

Că zilele-n restrişte
Se-nalţă şi apun
Ca nişte
Baloane de săpun…

Cu mâinile sub tâmplă
Cum stau aşa culcat,
Se-ntâmplă
Un fenomen ciudat:

Privirea mea distrată
Prin negre rămurişti
Mi-arată
Doi ochi adânci şi trişti

Şi-n orice strop de rouă
Văd două braţe, mici
Ca două
Picioare de furnici.

Dar dacă o lăcustă,
Din verdele talaz,
Robustă
Îmi sare pe obraz,

Din ochii mei dispare
Mirajul interpus,
Pe care
L-am zugrăvit mai sus,

Şi-n ochii mei deodată,
Ca-n alte dimineţi,
S-arată
O tufă de scaieţi…

III

Acum natura-ncepe
Cu tainicul ei glas
Din stepe
Să cânte-ncet pe nas.

Prin ierburile crude,
Sub cerul fără fund,
S-aude
Un bâzâit profund

Şi până la amiază
Pământul încropit
Vibrează
Adânc şi liniştit.

Sunt gâze şi gângănii
Ce sar şi fac mereu
Mătănii
Când trec prin dreptul meu,

Şi-mpreunându-şi zborul,
În ierburi îşi ascund
Amorul
Multiplu şi fecund.

IV

Şi-n vremea asta, oare,
Când eu visez mereu
La soare –
Ce face dorul meu?

Iubirea mea nebună,
De-abia trezită-n zori,
Adună
Mănunchiuri mari de flori.

Se-ntreabă – ce să facă?
Şi făr-a pregeta,
Ea pleacă
Întins, la casa ta.

Şi nici nu bagi de seamă
Cum pasu-i furişat
Cu teamă
S-apropie de pat,

Ci doar tresari deodată
Şi parcă-ţi pare rău.
Mirată,
Te uiţi în jurul tău…

Iar ea-ntr-un suflet vine
Cu părul desfăcut
La mine,
Să-mi spuie ce-a făcut…

Aşa, spre zarea largă,
Pe zi de-atâtea ori
Aleargă
Pe drumuri lungi de flori.

V

Târziu, când peste lanuri
Coboară spre câmpii
Noianuri
De umbre argintii;

Când luminosul crainic,
Luceafărul stingher
Şi tainic
S-aprinde iar pe cer

Şi cu lumina nouă
Sclipeşte ca un strop
De rouă
Pe vârful unui plop,

Iubirea mea fugară
De-abia s-a liniştit,
Şi-afară,
Ca un copul trudit,

Pe-un maldăr de sulfine,
Cu cel din urmă gând
La tine,
Adoarme suspinând.

Rezumat extins la poezia Rapsodii de vară de George Topârceanu

„Rapsodii de vară” este o poezie scrisă de George Topârceanu, care descrie atmosfera și sentimentele asociate cu perioada de vară.

Poezia începe cu o descriere a peisajului natural din timpul verii. Autorul descrie soarele care strălucește puternic, florile care înfloresc și cântecul păsărilor care aduce o nouă energie în lume.

În continuare, poetul vorbește despre impactul verii asupra oamenilor. El descrie cum oamenii se relaxează și se bucură de vacanță, iar munca devine mai ușoară. El subliniază că vara este o perioadă de dezlegare și de ușurare a sufletului, când oamenii se pot bucura de viață și pot crea amintiri prețioase.

În a doua jumătate a poeziei, autorul își exprimă dorința de a petrece vara alături de persoana iubită. El vorbește despre cum vara poate fi o perioadă romantică și pasională, în care oamenii se pot bucura de plăcerile vieții și pot sărbători iubirea.

Poezia se încheie cu un vers care subliniază faptul că vara este o perioadă unică și specială, care ne oferă oportunitatea de a trăi viața la intensitate maximă: „O, vară, vară ce nebunie! / E viață-n ea, e sărbătorie!”

În general, poezia „Rapsodii de vară” este o meditație asupra frumuseții naturii și asupra trăirilor sufletești pe care aceasta le poate provoca în om. Autorul reușește să transmită emoțiile și sentimentele sale prin intermediul unui limbaj poetic sensibil și expresiv, care se adresează direct cititorului. Mesajul poeziei este acela că vara este o perioadă de dezlegare și de ușurare a sufletului, în care oamenii se pot bucura de viață și pot crea amintiri prețioase.