Rapsodii de toamnă de George Topârceanu

Un fapt interesant despre poezia „Rapsodii de toamnă” de George Topârceanu este că aceasta a fost adaptată într-un cântec popular românesc. Melodia intitulată „Rapsodii de toamnă” a fost compusă de Valeriu Sterian şi interpretată de trupa „Compact” în anii ’80 şi a devenit foarte populară în România.

Adaptarea muzicală a poeziei a reuşit să transmită emoţiile şi sentimentele poetului într-un mod diferit şi a adus o contribuţie importantă la promovarea poeziei şi a culturii populare. Melodia a fost reluată de-a lungul timpului de diferiţi artişti şi formaţii muzicale din România şi a devenit un simbol al valorilor tradiţionale şi al vieţii autentice.

---

I

A trecut întâi o boare
Pe deasupra viilor,
Şi-a furat de prin ponoare
Puful păpădiilor.

Cu acorduri lungi de liră
I-au răspuns fâneţele.
Toate florile şoptiră,
Întorcându-şi feţele.

Un salcâm privi spre munte
Mândru ca o flamură.
Solzii frunzelor mărunte
S-au zburlit pe-o ramură.

Mai târziu, o coţofană
Fără ocupaţie
A adus o veste-n goană
Şi-a făcut senzaţie:

Cică-n munte, la povarnă,
Plopii şi răsurile
Spun că vine-un vânt de iarnă
Răscolind pădurile.

Şi-auzind din depărtare
Vocea lui tiranică,
Toţi ciulinii pe cărare
Fug cuprinşi de panică…

Zvonul prin livezi coboară.
Colo jos, pe mlaştină.
S-a-ntâlnit un pui de cioară
C-un bâtlan de baştină

Şi din treacăt îi aruncă
Altă veste stranie,
C-au pornit-o peste luncă
Frunzele-n bejanie!

II

Într-o clipă, alarmate,
Ies din şanţuri vrăbiile.
Papura pe lac se zbate
Legănându-şi săbiile.

Un lăstun, în frac, apare
Sus pe-un vârf de trestie
Ca să ţie-o cuvântare
În această chestie.

Dar broscoii din răstoacă
Îl insultă-n pauze
Şi din papură-l provoacă
Cu prelungi aplauze.

Lişiţele-ncep să strige
Ca de mama focului.
Cocostârci, pe catalige,
Vin la faţa locului.

Un ţânţar, nervos şi foarte
Slab de constituţie,
În zadar vrea să ia parte
Şi el la discuţie.

Când deodată un erete,
Poliţai din naştere,
Peste baltă şi boschete
Vine-n recunoaştere

Cu poruncă de la centru
Contra vinovatului,
Ca să-l aresteze pentru
Siguranţa statului…

De emoţie, în surdină,
Sub un snop de bozie,
O păstaie de sulcină
A făcut explozie.

III

Florile-n grădini s-agită.
Peste straturi, dalia,
Ca o doamnă din elită
Îşi îndreaptă talia.

Trei petunii subţirele,
Farmec dând regretelor,
Stau de vorbă între ele:
„Ce ne facem, fetelor?…”

Floarea-soarelui, bătrână,
De pe-acum se sperie
C-au să-i cadă în ţărână
Dinţii, de mizerie.

Şi cu galbena ei zdreanţă
Stă-n lumina matură,
Ca un talger de balanţă
Aplecat pe-o latură…

Între gâze, fără frică
Se re-ncep idilele.
Doar o gărgăriţă mică,
Blestemându-şi zilele,

Necăjită cere sfatul
Unei molii tinere,
Că i-a dispărut bărbatul
În costum de ginere.

Împrejur îi cântă-n şagă
Greierii din flaute.
„Uf, ce lume, soro dragă!”
Unde să-l mai caute?

L-a găsit sub trei grăunţe
Mort de inaniţie.
Şi-acum pleacă să anunţe
Cazul la poliţie.

IV

Buruienile-ngrozite
De-aşa vremi protivnice
Se vorbiră pe şoptite
Să se facă schivnice.

Şi cum ştie-o rugăciune
Doamna măsălariţă,
Tot soborul îi propune
S-o aleagă stariţă.

Numai colo sus, prin vie,
Rumenele lobode
Vor de-acuma-n văduvie
Să trăiască slobode.

Vezi! de-aceea mătrăguna
A-nvăţat un brusture
Să le spuie-n faţă una
Care să le usture!…

Jos, pe-un vârf de campanulă
Pururea-n vibraţie,
Şi-a oprit o libelulă
Zborul plin de graţie.

Mic, cu solzi ca de balaur,
Trupu-i fin se clatină,
Giuvaer de smalţ şi aur
Cu sclipiri de platină.

V

Dar deodată, pe coline
Scade animaţia…
De mirare parcă-şi ţine
Vântul respiraţia.

Zboară veşti contradictorii,
Se-ntretaie ştirile…
Ce e?… Ce e?… Spre podgorii
Toţi întorc privirile.

Iat-o!… Sus în deal, la strungă,
Aşternând pământului
Haina ei cu trenă lungă
De culoarea vântului,

S-a ivit pe culme Toamna,
Zâna melopeelor,
Spaima florilor şi Doamna
Cucurbitaceelor…

Lung îşi flutură spre vale,
Ca-ntr-un nimb de glorie,
Peste şolduri triumfale
Haina iluzorie.

Apoi pleacă mai departe
Pustiind cărările,
Cu alai de frunze moarte
Să colinde zările.

Gâze, flori întârziate!
Muza mea satirică
V-a-nchinat de drag la toate
Câte-o strofă lirică.

Dar când ştiu c-o să vă-ngheţe
Iarna mizerabilă,
Mă cuprinde o tristeţe
Iremediabilă…

Rezumat extins la poezia Rapsodii de toamnă de George Topârceanu

Poezia „Rapsodii de toamnă” scrisă de George Topârceanu este o descriere poetică a anotimpului toamna, a frumuseţii şi melancoliei sale, precum şi a modului în care acesta influenţează oamenii şi natura.

În prima strofă, poetul descrie cum frunzele se îngălbenesc şi cad de pe copaci, creând o atmosferă de melancolie şi nostalgie. El vorbeşte despre cum toamna se strecoară uşor prin pădure şi îşi lasă amprenta asupra naturii şi asupra oamenilor.

În a doua strofă, autorul vorbeşte despre cum toamna aduce cu ea o schimbare în ritmul vieţii, marcând începutul unei perioade mai lente şi mai contemplative. El descrie cum oamenii îşi amintesc de vremurile trecute şi se gândesc la ce va aduce viitorul.

În a treia strofă, poetul se concentrează asupra frumuseţii şi a culorilor toamnei, descriind cum frunzele se transformă într-un caleidoscop de roşu, portocaliu şi galben. El vorbeşte despre cum soarele străluceşte blând şi cum lumina aurie a toamnei creează o atmosferă de magie şi de mister.

În final, autorul exprimă sentimentul de melancolie şi de nostalgie pe care-l resimte în această perioadă a anului, dar şi recunoştinţa sa faţă de frumuseţea şi valorile toamnei. Poezia se încheie cu un vers care subliniază importanţa contemplării şi a valorilor tradiţionale, „Cu mintea mea la ceasul trecut / În pace cu rapsodiile mele”.

În general, poezia „Rapsodii de toamnă” este o descriere poetică a frumuseţii şi a melancoliei toamnei şi a modului în care acesta influenţează natura şi oamenii. Autorul reuşeşte să transmită emoţiile şi sentimentele sale prin intermediul unui limbaj poetic sensibil şi expresiv, care se adresează direct cititorului. Mesajul poeziei este acela că toamna este un anotimp al schimbării şi al contemplaţiei şi că este important să ne oprim din agitaţia cotidiană şi să contemplăm frumuseţea şi valorile naturii şi tradiţiilor.