Raport de George Coşbuc 

Poezia „Raport” de George Coșbuc a fost publicată pentru prima dată în anul 1899 în volumul „Balade și idile”. Versurile descriu o situație comică în care un subaltern îi adresează un raport absurd comandantului său, generând astfel un contrast între seriozitatea milităriei și absurditatea situației. Poezia este una dintre cele mai reprezentative opere ale literaturii românești de inspirație populară, în care autorul a reușit să surprindă savuros caracterul și mentalitatea țăranului român.

La ceasul trei pornirăm iuţi,
Dar ne-am întors în văi bătuţi.
 
Din nou am dat asalt erou,
Dar ne-am întors bătuţi din nou.
 
De-al treilea rând deschis-am drum.
Dar n-am bătut-o nici acum.
 
Ne-am dus de-a patra oar-apoi
Şi-acum răzbim şi-i batem noi.
 
Ne-ar şi fi fost ruşine-amar
De ne-am fi dus şi acu-n zadar.

Rezumat extins la poezia Raport de George Coşbuc 

„Raport” este o poezie scrisă de George Coşbuc în perioada interbelică şi face parte din volumul său de versuri intitulat „Poezii”.

Poezia are un caracter social, exprimând dezamăgirea autorului faţă de sistemul politic şi de abuzurile puterii. În această poezie, Coşbuc face referire la un raport pe care-l primeşte din partea unei autorităţi, probabil poliţia sau serviciul secret, prin care i se aduce la cunoştinţă faptul că este sub supraveghere şi că fiecare acţiune a sa este monitorizată.

Autorul se revoltă împotriva acestei situaţii şi îşi exprimă dezamăgirea faţă de faptul că libertatea sa personală este restricţionată şi că nu mai poate fi creativ într-un mod autentic. El se referă la propriul suflet ca fiind „un cer deplin de stele” care nu poate fi închis într-o cuşcă de fier.

În final, Coşbuc exprimă speranţa că, în ciuda opresiunii şi a supravegherii, oamenii vor continua să lupte pentru libertate şi pentru drepturile lor, iar adevărul şi dreptatea vor triumfa în cele din urmă.