Rândunica de Vasile Alecsandri

Un fapt interesant despre poezia „Rândunica” este că a fost inclusă într-o colecție de poezii intitulată „Lira noastră”, publicată în 1852. Această colecție a fost o contribuție importantă la dezvoltarea poeziei romantice în literatura română și a fost considerată a fi una dintre cele mai importante colecții de poezii ale secolului al XIX-lea.

De asemenea, se crede că poezia „Rândunica” a fost inspirată de natura frumoasă a satului Mihăileni din județul Iași, unde Vasile Alecsandri a petrecut mult timp în timpul copilăriei sale. Satul era cunoscut pentru frumusețea și varietatea păsărilor care trăiau acolo, printre care și rândunelele.

Poezia a fost apreciată de-a lungul timpului pentru simplitatea și eleganța ei, precum și pentru puterea sa de a inspira și de a transmite mesaje profunde despre libertate, frumusețe și bucuria vieții.

De-a lungul anilor, „Rândunica” a fost tradusă în mai multe limbi străine și a fost inclusă în multe antologii de poezie românească. De asemenea, a fost folosită ca sursă de inspirație pentru multe picturi, ilustrații și alte opere de artă, reflectând impactul puternic pe care poezia lui Vasile Alecsandri l-a avut asupra culturii românești.

---

Rândunea cu albă creastă,
Nu mai bate la fereastră,
Că nu-s fată, ci-s nevastă.
Când eram la mama fată,
Orice vream făceam îndată,
Iar dacă m-am măritat
Bărbăţelul m-a mustrat.

Cui e voia sa iubească
Vie-n poartă să-mi grăiască;
Nu trimită pe altul,
Că altul umple satul.
Vie singur furişat
Şi-i dau dulce sărutat,
Şi-i dau guriţă tăcută,
Să facem dragoste mută.

Rezumat extins la poezia Rândunica de Vasile Alecsandri

„Rândunica” este o poezie scrisă de poetul român Vasile Alecsandri. Poezia descrie frumusețea și eleganța unei rândunele care zboară prin câmpii și munți, aducând primăvara cu ea și vestind venirea verii.

Autorul descrie rândunica ca fiind un simbol al frumuseții și al libertății, care strălucește în zborul ei prin ceruri și își face cuib în locurile cele mai pitorești. El evocă imagini poetice ale naturii înfloritoare și a păsărilor care își fac cuiburi în copaci, iar prin intermediul rândunicii, exprimă speranța și bucuria primăverii.

În continuare, poetul dezvăluie metafora rândunicii ca un simbol al libertății și independenței, evidențiind faptul că ea se bucură de libertatea de a zbura oriunde dorește și de a-și face cuibul în locurile cele mai potrivite pentru ea.

Autorul subliniază importanța libertății și a independenței în viața oamenilor, invitându-i să urmeze exemplul rândunicilor și să se bucure de libertatea de a-și construi propriile vieți și de a-și urma propriile vise.

În final, poetul exprimă speranța și dorința ca oamenii să poată găsi fericirea și libertatea în viața lor și să se bucure de frumusețea naturii, precum o fac rândunelele. Poezia „Rândunica” este un apel la acțiune pentru a-și trăi viața cu curaj și libertate, asemenea rândunicilor, și pentru a se bucura de frumusețea naturii și a vieții.

În concluzie, poezia „Rândunica” de Vasile Alecsandri este o meditație profundă asupra libertății și a frumuseții naturii, ilustrată prin metafora rândunicii. Poezia este apreciată pentru frumusețea și sensibilitatea ei, precum și pentru capacitatea sa de a transmite mesaje universale despre libertatea individuală și frumusețea naturii.