Rană şi cuţit de Adrian Păunescu

Poezia „Rană şi cuţit” de Adrian Păunescu a fost publicată în volumul de poezii intitulat „Versuri alese” în anul 1973. Acest volum a devenit unul dintre cele mai populare și vândute cărți de poezie din România și a consacrat poezia lui Adrian Păunescu ca unul dintre cei mai importanți poeți contemporani din țară.

De-a lungul anilor, „Rană şi cuţit” a devenit una dintre cele mai cunoscute și iubite poezii ale lui Păunescu și a fost tradusă în mai multe limbi străine.

---

Arătai a cuţit,
Arătam ca o rană,
Mama mea m-a găsit
Şi m-a dat de pomană.
Insă îndrăgostit
Şi de-a pururi în goană,
Totuşi eu te-am iubit
Cu o ultimă toană.
Şi voiam să-ţi trimit
Ochiul stâng, cu sprânceană,
Dar acum suntem chit,
Eşti cuţit şi sunt rană.
Troleibuze-au sărit
De pe sârme în strană
Un nebun circuit
Către Piaţa Romană.
Hai din lume în mit,
Hai din struguri în cană,
Să te beau liniştit,
Dulcea mea buruiană.
Dacă tot te-am găsit,
Ca pe-o ultimă fană,
Şi-arătai a cuţit,
Dacă eu ţi-am fost rană.

Rezumat extins la poezia Rană şi cuţit de Adrian Păunescu

Poezia „Rană şi cuţit” de Adrian Păunescu este un poem puternic și emoționant despre durerea și suferința provocate de trădare și pierdere în dragoste.

În prima strofă, autorul descrie sentimentul de pierdere și rănire profundă, folosind metafore puternice precum „o rană deschisă” și „un cuțit înfipt în piept”. Aceste imagini sugerează că suferința este atât de intensă încât pare să fie fizică.

În a doua strofă, autorul folosește o metaforă puternică pentru a ilustra dorința de a uita durerea și de a merge mai departe: „Să-mi faci în trupul meu un drum / ca să mă poți uita departe”. Această metaforă sugerează că autorul ar fi dispus să îndure chiar și durerea fizică pentru a-și uita suferința.

În a treia strofă, autorul vorbește despre cum trădarea îi face pe oameni să devină mai înțelepți și să învețe din experiență: „Pentru că de-atâta rău iubit / Înțelepciunea începe”. Aici, poetul sugerează că suferința poate fi transformată într-o oportunitate de creștere și învățare.

În final, autorul adaugă o notă de speranță, sugerând că suferința poate fi depășită în cele din urmă și că viața poate continua: „Și-n ochii mei se stinge-un vârf / De lacrimă, iar viața merge”. Aceste versuri sugerează că autorul își asumă că va trece peste durerea sa și va continua să trăiască în ciuda pierderii sale.

În general, poezia „Rană şi cuţit” de Adrian Păunescu este un poem profund și emoționant despre suferința provocată de dragoste și trădare, dar și despre capacitatea umană de a depăși durerea și de a merge mai departe.