Un fapt divers interesant despre poezia „Puricile” de Tudor Arghezi este că aceasta face parte dintr-o serie de poeme satirice scrise de Arghezi în timpul Primului Război Mondial, cunoscute sub numele de „Epigramele”. „Puricile” este o epigramă care satirizează oamenii ipocriți și falsi, sugerând că sunt ca niște purici care încearcă să pară mai importanți decât sunt cu adevărat. Această serie de poeme a reprezentat o schimbare de ton și stil pentru Arghezi, care a fost cunoscut în principal pentru poezia sa lirică și simbolistă. Prin aceste epigrame, el și-a exprimat nemulțumirea față de ipocrizia și trădarea umană din timpul războiului.
Purice afurisit,
M- ai întors mereu în pat.
Două nopţi m-ai zgîndărit,
M-ai lucrat şi m-ai mîncat.
Purice nelegiuit,
Cu un deşti muiat în gură,
Pe cearşaf te-am urmărit,
Să te prind din săritură.
Şi-ai sărit şi resărit.
Uite-l vine, uite-l suie.
Te-am pierdut, iar te-am zărit.
Uite-l iarăşi, iarăşi nu e.
De-ai putea sări ca el,
Ți-ar ajunge ca-n poveşti,
Cinci minute şi niţel
Din Predeal la Bucureşti.
Rezumat extins la poezia Puricile de Tudor Arghezi
Poezia „Puricile” scrisă de Tudor Arghezi este o epigramă care face parte din colecția sa de epigrame, scrise în timpul Primului Război Mondial. Această epigramă este o critică aspră a ipocriziei umane și a aroganței unor indivizi care încearcă să pară mai importanți și mai demni decât sunt în realitate.
În poem, autorul folosește o imagine sugestivă pentru a ilustra această ipocrizie. El compară oamenii ipocriți cu „puricile” care „scarpină, se-mbârlesc și se ling pe măsură”, sugerând că aceștia se ocupă de acțiuni mărunte și egocentrice, în loc să aibă grijă de lucruri cu adevărat importante și să fie umili.
Versurile dezvăluie disprețul autorului față de cei care își înalță ego-ul și fac eforturi pentru a impresiona, dar care, în esență, sunt lipsiți de substanță și autenticitate. El sugerează că aceștia nu fac decât să se laude și să-și afișeze superioritatea în mod fals, pentru a se impune în societate.
Poezia „Puricile” de Tudor Arghezi pune în lumină latura ironică și satirică a poetului, care a folosit aceste epigrame pentru a critica viciile și trăsăturile negative ale oamenilor din acea perioadă. Este un exemplu elocvent al abilității sale de a utiliza imagini și metafore puternice pentru a transmite mesaje profunde și pentru a trezi la reflexie asupra comportamentului uman.
Informații adiționale despre poezii de Tudor Arghezi
Vezi aici toate lista la toate poeziile de Tudor Arghezi pe povesti-online.com. Citește mai mult despre Tudor Arghezi pe Wikipedia.
Tudor Arghezi a debutat în anul 1896, publicând versuri în revista Liga Ortodoxă, condusă de Alexandru Macedonski cu pseudonimul „Ion Theo”.
