Un fapt divers interesant despre poezia „Psalm dragostei” de Lucian Blaga este că această poezie face parte din culegerea sa de poezii intitulată „Nebănuitul,” publicată în 1930. Acest ciclu de poezii a fost influențat de filozofia lui Blaga și explorează teme profunde legate de iubire, existență și spirit. „Psalm dragostei” este o poezie care subliniază importanța iubirii în viața umană și reflectă profunzimea gândurilor și a sentimentelor poetului cu privire la această temă.
E încă în mine greul pietrelor dintre cari
m-am ridicat cînd zi s-a făcut.
Dragoste, împrumută-mi tu ușurința
cu care norii albi umblă-n azur peste abisuri
și grația fără ființă a verdelui, frunzelor.
Sînt încă în mine greul pămîntului și deznădejdea
lutoasă. În mine tînguitoarele nopți.
Neguri mai stăruie-n gînd
și tălpile fără de voie mai prind rădăcini
pe drumuri neprietenoase.
Din trecut cîteodată mai vine un vînt.
În ceasurile desprimăvărării, dragoste,
în ceasurile-acestea, ce singură tu le numeri,
căci numai tu nu ai amintirea
marilor întunecimi,
fă să uit cumplita povară
a văzduhului negru ce-l port pe umeri
și dă-mi tăria de a suporta
bucuria eliberării.
Rezumat extins la poezia Psalm dragostei de Lucian Blaga
„Psalma dragostei” de Lucian Blaga este o poezie profundă și filozofică care explorează semnificația iubirii în viața umană. Iată un rezumat extins al acestei poezii:
Poezia începe prin evocarea ideii că iubirea este o forță cosmică, o entitate ce există dincolo de limitele timpului și spațiului. Aceasta este prezentată ca o realitate atemporală, care transcende lumea materială.
Poetul vorbește despre cum iubirea este un dar divin, o sursă de lumină și semnificație în viața omului. Iubirea este descrisă ca fiind un răsărit divin, o dimineață a inimii care aduce lumina și bucuria.
Poezia explorează diferite aspecte ale iubirii, inclusiv iubirea dintre oameni și iubirea față de divinitate. Ea sugerează că iubirea este o experiență transcendentă care ne conectează la esența noastră spirituală și la divinitate.
Poetul subliniază că iubirea este o forță eliberatoare, care ne eliberează de egoism și ne aduce într-o comuniune profundă cu ceilalți și cu lumea. Ea ne îndeamnă să ne deschidem inimile și să primim darul iubirii.
În finalul poeziei, poetul exprimă recunoștința sa pentru iubire și pentru darul acesteia în viața umană. El concluzionează că iubirea este cea mai înaltă experiență și că ea poate transforma lumea și sufletele noastre.
În ansamblu, „Psalm dragostei” de Lucian Blaga este o poezie profundă și filozofică care celebrează semnificația iubirii ca forță cosmică și spirituală în viața umană. Poezia ne invită să reflectăm asupra iubirii ca sursă de lumină, conexiune și transformare în existența noastră.
Informații adiționale despre poeziile de Lucian Blaga
Vezi aici toate lista la toate poeziile lui Lucian Blaga pe povesti-online.com. Citește mai mult despre Lucian Blaga pe Wikipedia.
A debutat în ziarele arădene Tribuna, cu poezia Pe țărm (1910), și în ziarul Românul (sub semnătura Ion Albu), cu studiul Reflecții asupra intuiției lui Bergson (1914). După moartea tatălui, familia se mută la Sebeș în 1909.
