Un fapt interesant despre poezia „Psalm” de Lucian Blaga este că aceasta este una dintre creațiile sale cele mai cunoscute și citate. Această poezie este remarcabilă pentru limbajul său profund și simbolic, care abordează teme spirituale și existențiale. „Psalm” a fost inclusă în volumul său „Poemele luminii,” publicat în 1919, și a fost una dintre primele sale lucrări literare importante. Ea a avut un impact semnificativ în literatura română și a contribuit la consolidarea reputației lui Blaga ca unul dintre cei mai importanți poeți și filozofi ai secolului XX în România.
O durere totdeauna mi-a fost singurătatea ta ascunsă,
Dumnezeule, dar ce era să fac?
Când eram copil mă jucam cu tine
şi-n închipuire te desfăceam cum desfaci o jucărie.
Apoi sălbăticia mi-a crescut,
cântările mi-au pierit,
şi fără să-mi fi fost vreodată aproape
te-am pierdut pentru totdeauna
în ţărână, în foc, în văzduh şi pe ape.
Între răsăritul de soare şi-apusul de soare
sunt numai ţină şi rană.
În cer te-ai închis ca-ntr-un coşciug.
O, de n-ai fi mai înrudit cu moartea
decât cu viaţa,
mi-ai vorbi. De-acolo unde eşti,
din pământ ori din poveste mi-ai vorbi.
În spinii de-aci, arată-te, Doamne,
să ştiu ce-aştepţi de la mine.
Să prind din văzduh suliţa veninoasă
din adânc azvârlită de altul să te rănească subt aripi?
Ori nu doreşti nimic?
Eşti muta, neclintita identitate
(rotunjit în sine a este a),
nu ceri nimic. Nici măcar rugăciunea mea.
Iată, stelele intră în lume
deodată cu întrebătoarele mele tristeţi.
Iată, e noapte fără ferestre-n afară.
Dumnezeule, de-acum ce mă fac?
În mijlocul tău mă dezbrac. Mă dezbrac de trup
ca de-o haină pe care-o laşi în drum.
Rezumat extins la poezia Psalm de Lucian Blaga
Poezia „Psalm” de Lucian Blaga este o creație literară profundă și simbolică care explorează teme spirituale și existențiale. În această poezie, autorul folosește limbajul poetic bogat și imagini simbolice pentru a exprima căutarea umană a înțelegerii divine și a sensului existenței.
Poezia începe prin a prezenta imaginea unei lumi în care omul simte că este „închis în sine ca-ntr-o coajă.” Această imagine sugerează sentimentul de izolare și de limitare a condiției umane, dar și dorința de a depăși această stare.
Autorul vorbește despre „înaltul Pământului,” sugerând că există o dimensiune superioară a realității pe care omul o caută. El descrie această căutare ca pe o „căutare a lui Dumnezeu,” care poate aduce înțelegerea și eliberarea.
Cu toate acestea, în poezie se subliniază că această căutare nu este ușoară și că poate fi însoțită de „suferință și lacrimi.” Totuși, autorul sugerează că această căutare este esențială pentru umanitate și că „psalmul” reprezintă expresia acestei căutări.
Poezia „Psalm” de Lucian Blaga este o meditație profundă asupra condiției umane, a dorinței de înțelegere divină și a căutării spirituale. Ea ne amintește că există întotdeauna o aspirație către ceva mai mare și că această căutare poate fi un drum dificil, dar esențial pentru existența umană. Este o lucrare poetică care invită la reflecție asupra sensului vieții și a relației omului cu divinul.
Informații adiționale despre poeziile de Lucian Blaga
Vezi aici toate lista la toate poeziile lui Lucian Blaga pe povesti-online.com. Citește mai mult despre Lucian Blaga pe Wikipedia.
A debutat în ziarele arădene Tribuna, cu poezia Pe țărm (1910), și în ziarul Românul (sub semnătura Ion Albu), cu studiul Reflecții asupra intuiției lui Bergson (1914). După moartea tatălui, familia se mută la Sebeș în 1909.
