Prutul de Vasile Alecsandri

Un fapt interesant despre poezia „Prutul” de Vasile Alecsandri este că aceasta a devenit un simbol al unității și identității naționale a românilor. Poezia a fost cântată și recitată la diverse evenimente și sărbători naționale și a fost apreciată de mulți oameni ca o expresie a dragostei și admirației pentru țară și pentru frumusețea naturii românești.

De asemenea, poezia „Prutul” a fost transpusă în muzică și a devenit un cântec popular cunoscut în întreaga Românie și Republica Moldova. Cântată de artiști precum Maria Tănase, Ionel Tudorache sau Grigore Leșe, melodia a devenit un hit și a fost ascultată și apreciată de mulți oameni.

Poezia „Prutul” a fost, de asemenea, studiată în școli și universități ca exemplu al valorilor culturale și istorice ale românilor și a inspirat mulți tineri să aprecieze și să iubească țara lor.

---

Prutule, tu vii turbat
Şi cu sânge-amestecat,
Şi n-ai pace şi-alinare
Şi n-ai loc cum vii de mare:
Ce ţi-e iar de spumegare?
Şi-aduci arme ghintuite,
Trupuri de voinici ciuntite,
Steaguri de oştiri păgâne
Şi cai roibi fără de frâne!
Iar de maluri tu izbeşti
Capete moldoveneşti
Şi prin rădăcini încurci
Bărbi cărunte, bărbi de turci!
Spune, Prutule, măi frate,
Spune-mi, ale cui păcate?
 
Aoleu! Voinic durut!
De când sunt pe lume Prut
Ce văzui n-am mai văzut!
Cât cuprinzi cu ochii-n zare
Numai tunuri, numai care,
Numai turci bătrâni călare,
Numai turci, numai cazaci.
Multă-i frunza pe copaci,
Dar de stai şi seama faci
Tot erau mai mulţi cazaci.
Barba lor bătea-le brâul
Şi ţineau cu dinţii frâul,
Pe-unde trec ei duc pustiul!
 
Şi când i-am văzut, creştine,
Că iau calea către mine,
Şi când le-am văzut mai bine
Ochii cu fulgerătura,
Pletele cu zbârlitura,
Bărbile cu-ncâlcitura,
Eu de maluri m-am izbit
Prins de friguri şi-ngrozit,
Că mi se negrea vederea
Şi mi se topea puterea
Şi-amărât stăteam ca fierea!
 
Dar când mă-ntorsei spre deal,
Maică, ce văzui pe mal!
Cât ai face cruce-o dată,
Măre iacă mi s-arată
Moldoveni, ştiuţii mei,
Prăfuiţi şi puţintei
Nici să nu te uiţi la ei
Şi veneau, veneau, veneau,
Turcii-n bărbi bolboroseau,
Că pe mal ei ce-ţi vedeau?
Vedeau fulgeru-n picioare,
Alb de arme lucitoare
Şi-nfrăţit cu sfântul soare,
Vedeau vodă bogdănesc:
Dare-ar Domnul să trăiesc
Să mai stau să-l mai privesc!
Zările alergându-le,
Vifor măsurându-le
Fulger despicându-le!
Calu-n vânt i se-ncurca
 
Prin urdii îmi fulgera,
Brazdă-n urmă-i revărsa,
Brazda roşie-nflăcărată
Tot cu sânge-amestecată
N-am mai văzut niciodată!
Iar cel vodă bogdănesc
Da năvală-n căzăcime,
Şi dă proaşca-n tătărime,
Iama prin ienicerime,
Şi prin deset năvălea
Desetul de mi-l rărea
Şi, pe turci cum îi izbea,
Zarea nu-i mai încăpea!
Şi-mi părea de-atâta bine
Că vedeam că vremea vine
Şi-au să-ncapă ei şi-n mine!
 
Aoleu, ce pui de leu!
Dragă-i fu lui Dumnezeu
Şi mult bine-a mai avut
Mama care l-a născut!
Că-l vedeam cum umblă roată.
Şi-alerga câmpia toată,
Luând gloată după gloată
Şi împingându-le mereu
Tot încoace spre-adâncul meu!
S-au încăierat pe mal
Om cu om, şi cal cu cal,
Şi din piepturi se izbeau
Şi cu dinţii se rupeau,
Şi grămezi-grămezi cădeau.
Morţii-mi închideau cărarea,
Sângele-mi mărea vărsarea,
 
Groaza-mi mai creştea turbarea.
Şi de-aceea vin urlând
Arme, steaguri aducând
Şi cai roibi fără de frâne
Şi stăpâni de oşti păgâne.
Şi de-aceea vin turbat
Mânios şi spumegat
Că de-atâta uluire
Nu mai pot să-mi viu în fire!

Rezumat extins la poezia Prutul de Vasile Alecsandri

„Poezia Prutul” este o poezie patriotică scrisă de Vasile Alecsandri, unul dintre cei mai cunoscuți poeți și dramaturgi români. Această poezie este o declarație de dragoste și admirație pentru râul Prut, care curge prin teritoriul românesc și care este simbolul unității și al identității naționale.

În prima strofă, Alecsandri descrie frumusețea și măreția râului Prut, subliniind importanța acestuia în istoria și cultura românească.

În a doua strofă, poetul vorbește despre luptele și sacrificiile oamenilor pentru păstrarea integrității teritoriale a României și a importanței de a menține unitatea națională și identitatea culturală.

În a treia strofă, Alecsandri subliniază importanța de a aprecia și proteja frumusețea și bogăția naturii și de a trăi în armonie cu aceasta. El vorbește despre importanța de a prețui valorile tradiționale și morale și de a lupta pentru a păstra și a promova aceste valori.

În ultima strofă, poetul exprimă speranța și încrederea că România va rămâne unită și va reuși să depășească toate obstacolele și problemele cu care se confruntă. El subliniază importanța de a crede în viitorul țării și de a lupta pentru a construi un viitor mai bun și mai luminos.

În concluzie, poezia „Prutul” de Vasile Alecsandri este o declarație de dragoste și admirație pentru râul Prut, dar și o meditație profundă asupra importanței unității și identității naționale, precum și asupra valorilor tradiționale și morale. Aceasta subliniază importanța de a aprecia frumusețea și bogăția naturii și de a trăi în armonie cu aceasta, dar și de a lupta pentru a păstra și a promova valorile autentice ale vieții.