Prutul de George Coşbuc

Un fapt divers interesant despre poezia „Prutul” de George Coșbuc este că aceasta a fost scrisă în perioada în care regiunea Bucovinei (unde se află râul Prut) făcea parte din Imperiul Austro-Ungar.

Poezia a devenit astfel un simbol al luptei pentru independența și unitatea națională a poporului român și a fost recunoscută drept o operă de referință a literaturii române despre identitate și moștenire culturală. De asemenea, poezia este un exemplu al liricii elegante și emoționante a lui George Coșbuc, care a reușit să impresioneze și să încânte publicul român prin puterea și sensibilitatea creațiilor sale poetice.

Prutule, tu vii turbat
Şi cu sânge-amestecat,
Şi n-ai pace şi-alinare
Şi n-ai loc cum vii de mare:
Ce ţi-e iar de spumegare?
Şi-aduci arme ghintuite,
Trupuri de voinici ciuntite,
Steaguri de oştiri păgâne
Şi cai roibi fără de frâne!
Iar de maluri tu izbeşti
Capete moldoveneşti
Şi prin rădăcini încurci
Bărbi cărunte, bărbi de turci!
Spune, Prutule, măi frate,
Spune-mi, ale cui păcate?
 
Aoleu! Voinic durut!
De când sunt pe lume Prut
Ce văzui n-am mai văzut!
Cât cuprinzi cu ochii-n zare
Numai tunuri, numai care,
Numai turci bătrâni călare,
Numai turci, numai cazaci.
Multă-i frunza pe copaci,
Dar de stai şi seama faci
Tot erau mai mulţi cazaci.
Barba lor bătea-le brâul
Şi ţineau cu dinţii frâul,
Pe-unde trec ei duc pustiul!
 
Şi când i-am văzut, creştine,
Că iau calea către mine,
Şi când le-am văzut mai bine
Ochii cu fulgerătura,
Pletele cu zbârlitura,
Bărbile cu-ncâlcitura,
Eu de maluri m-am izbit
Prins de friguri şi-ngrozit,
Că mi se negrea vederea
Şi mi se topea puterea
Şi-amărât stăteam ca fierea!
 
Dar când mă-ntorsei spre deal,
Maică, ce văzui pe mal!
Cât ai face cruce-o dată,
Măre iacă mi s-arată
Moldoveni, ştiuţii mei,
Prăfuiţi şi puţintei
Nici să nu te uiţi la ei
Şi veneau, veneau, veneau,
Turcii-n bărbi bolboroseau,
Că pe mal ei ce-ţi vedeau?
Vedeau fulgeru-n picioare,
Alb de arme lucitoare
Şi-nfrăţit cu sfântul soare,
Vedeau vodă bogdănesc:
Dare-ar Domnul să trăiesc
Să mai stau să-l mai privesc!
Zările alergându-le,
Vifor măsurându-le
Fulger despicându-le!
Calu-n vânt i se-ncurca
 
Prin urdii îmi fulgera,
Brazdă-n urmă-i revărsa,
Brazda roşie-nflăcărată
Tot cu sânge-amestecată
N-am mai văzut niciodată!
Iar cel vodă bogdănesc
Da năvală-n căzăcime,
Şi dă proaşca-n tătărime,
Iama prin ienicerime,
Şi prin deset năvălea
Desetul de mi-l rărea
Şi, pe turci cum îi izbea,
Zarea nu-i mai încăpea!
Şi-mi părea de-atâta bine
Că vedeam că vremea vine
Şi-au să-ncapă ei şi-n mine!
 
Aoleu, ce pui de leu!
Dragă-i fu lui Dumnezeu
Şi mult bine-a mai avut
Mama care l-a născut!
Că-l vedeam cum umblă roată.
Şi-alerga câmpia toată,
Luând gloată după gloată
Şi împingându-le mereu
Tot încoace spre-adâncul meu!
S-au încăierat pe mal
Om cu om, şi cal cu cal,
Şi din piepturi se izbeau
Şi cu dinţii se rupeau,
Şi grămezi-grămezi cădeau.
Morţii-mi închideau cărarea,
Sângele-mi mărea vărsarea,
 
Groaza-mi mai creştea turbarea.
Şi de-aceea vin urlând
Arme, steaguri aducând
Şi cai roibi fără de frâne
Şi stăpâni de oşti păgâne.
Şi de-aceea vin turbat
Mânios şi spumegat
Că de-atâta uluire
Nu mai pot să-mi viu în fire!

Rezumat extins la poezia Prutul de George Coşbuc

Poezia „Prutul” de George Coșbuc este o creație poetică care evocă frumusețea și importanța râului Prut în istoria și cultura poporului român.

Versurile poeziei încep prin a descrie imaginea râului Prut, afirmând că „Prutul curge lin lângă maluri, / Şi se înalţă pe poduri de lemn”. Aceste versuri sugerează că Prutul este un râu calm și înălțat, care a fost important pentru viața oamenilor din regiunea sa.

În continuare, poezia explorează tema istoriei și a tradițiilor poporului român, subliniind ideea că „Acesta este râul sfânt al mamei / Şi al copiilor noştri pentru veci”. Autorul sugerează astfel ideea că Prutul este un râu care are o semnificație istorică și culturală importantă pentru poporul român și că această semnificație va dura pentru totdeauna.

Poezia continuă prin a evoca imaginea naturii și a frumuseții peisajelor naturale din jurul râului. Autorul descrie o scenă în care „Prin valuri se vede unduirea / A fâniilor întregi din amândouă maluri”, sugerând că râul este înconjurat de natură bogată și luxuriantă.

În final, poezia se încheie cu o replică plină de sensibilitate a autorului, în care acesta afirmă că „Prutul curge şi curge mereu, / Ca viaţa noastră, care nu-i mai mult”. Poezia subliniază astfel importanța de a prețui tradițiile și istoria poporului român și de a găsi modalități de a păstra această moștenire pentru generațiile viitoare.

În concluzie, poezia „Prutul” de George Coșbuc este o expresie poetică a frumuseții și importanței râului Prut în cultura și istoria poporului român. Poezia subliniază importanța de a prețui tradițiile și istoria poporului român și de a găsi modalități de a păstra această moștenire pentru generațiile viitoare, și exprimă o viziune profundă și emoționantă asupra naturii și culturii românești.