Proverbe de Adrian Păunescu

Poezia „Proverbe” de Adrian Păunescu a fost publicată pentru prima dată în anul 1973 în revista „Luceafărul”. De-a lungul timpului, a devenit una dintre cele mai cunoscute poezii ale poetului, fiind inclusă în mai multe volume de poezie. Poezia este construită pe structura proverbelor populare, folosind expresii cunoscute și întorsături ingenioase pentru a exprima idei profunde despre viață și societate. Ea este o ilustrare a stilului inconfundabil al lui Adrian Păunescu, care combina simplitatea și eleganța lingvistică cu un mesaj profund și îndemnuri la acțiune.

---

Pe când lumea fierbe, noi mai mari, mai mici
Învăţăm proverbe ce se spun pe-aici,
Vrem o altă limbă, toţi ar învăţa,
Lupul părul schimbă, dar năravul, ba.

Hai la moşu’ cu proverbe
Dai un ban, dar ştii că fierbe,
Fierbe-n sus şi fierbe-jos,
Hai la moşu’ cu proverbe.

Hai la moşu’ cu proverbe
Pentru-n nume şi trei verbe,
Iar proverbul dureros,
Hai la moşu’ cu proverbe.

Avem multe treburi, făţuim oglinzi,
Fugi după doi iepuri, niciunul nu prinzi
Vocea ni-i peltică, deci vorbim mai rar,
Buturuga mică pleacă de sub car.

Doamne, ce osândă dinspre glasul tău,
Ca pisica blândă zgâriază rău,
Marea mea mândrie în aceasta stă,
Ce nu-ţi place ţie altuia nu-i fă.

Înţelesul scapă, treaba e mai grea,
Altuia-i sapi groapa, tu ajungi în ea,
Îmi vei duce dorul, frate grădinar,
Dar să laşi ulciorul la apă mai rar.

Rezumat extins la poezia Proverbe de Adrian Păunescu

Poezia „Proverbe” de Adrian Păunescu este un îndemn adresat omului de a nu pierde speranța și a continua să lupte pentru a-și realiza visurile, indiferent de dificultățile întâmpinate.

Poezia este structurată în patru strofe, fiecare dintre ele începând cu versul „Mai bine”, urmat de o comparatie intre doua situatii diferite, menite sa puna in evidenta importanta perseverentei si a optimismului.

În prima strofă, poetul compară un biet pescar care se chinuiește să prindă pești cu un mare pescar care își adună bogățiile din mare fără niciun efort. Însă poetul sugerează că mai bine e să fii ca bietul pescar, să muncești și să lupți pentru ceea ce îți dorești, decât să aștepți să ți se ofere totul pe tavă.

În a doua strofă, poetul vorbește despre doi prieteni, unul care a rămas să lupte pentru țară și altul care a ales să fugă în străinătate. Însă poetul sugerează că mai bine e să fii ca prietenul care a rămas să lupte pentru valorile sale, decât să fii un trădător care fuge din fața problemelor.

În a treia strofă, poetul compară un copil care se joacă cu nisipul și construiește castele de nisip cu un om care își construiește viața și cariera cu mult efort și perseverență. Însă poetul sugerează că mai bine e să fii ca omul care muncește și se chinuiește să își construiască viața, decât să rămâi în copilărie și să te joci toată viața.

În a patra și ultima strofă, poetul vorbește despre doi oameni, unul care alege să trăiască în întuneric și unul care caută să găsească lumina. Însă poetul sugerează că mai bine e să fii ca cel care caută lumina și speranța, decât să trăiești în întuneric și disperare.

În final, poetul ne îndeamnă să avem încredere în noi înșine și să ne luptăm pentru ceea ce ne dorim, pentru că doar așa vom putea să ne îndeplinim visurile și să avem o viață împlinită.