Proiect al primului capitol din testamentul lui A.P de Adrian Păunescu

Poezia „Proiect al primului capitol din testamentul lui A.P” de Adrian Păunescu a fost publicată postum, după moartea autorului, în culegerea „Am să las câteva flori”. Poezia a fost scrisă cu mult timp înainte de moartea lui Păunescu, iar publicarea sa postumă a adăugat o notă suplimentară de emoție și semnificație.

Poezia a devenit una dintre cele mai cunoscute și apreciate poezii ale lui Păunescu și a fost interpretată ca un fel de testament artistic și cultural, prin care autorul își exprimă dorința de a lăsa o moștenire durabilă în cultura română.

---

Pe aer testamentul cu buzele mi-l scriu,
cât încă nu-s în comă, cât încă mi-este bine,
doresc să se împartă între copii şi tine,
întreaga amintire de când eram om viu.

Averii mele brute mai grabnic daţi-i foc,
vedeţi că-i infectată de-un fel de gust al ciumii,
după sfârşitul nostru vine sfârşitul lumii,
noi, pătimit, poetul de moarte şi noroc.

Mai scriu aici ca banii găsiţi prin buzunare
să-i îngropaţi cu mine ca semn că îi detest
şi ca un ultim, tragic, orgolios protest
al celui care suntem, în locul de uitare,

să m-aşezaţi în groapă cu spatele spre est,
cu tot pămăntu-n faţă, cu lumea în spinare.

Rezumat extins la poezia Proiect al primului capitol din testamentul lui A.P de Adrian Păunescu

„Proiect al primului capitol din testamentul lui A.P” este o poezie scrisă de Adrian Păunescu, în care poetul explorează tema moștenirii, a vieții și a moarte. Într-un mod poetic, autorul descrie ceea ce ar vrea să lase în urmă după ce va muri și cum ar vrea să fie rememorat.

În prima strofă, autorul descrie că moartea este o parte naturală a vieții și că trebuie acceptată, deoarece „timpul nu ne cere voie să murim”. Folosind metafore precum „privirea mea sub lume”, „inima mea sub cer” și „pașii mei sub soare”, Păunescu sugerează că ceea ce el a experimentat în viață face parte dintr-un ciclu natural al vieții și al morții.

În a doua strofă, autorul descrie că, deși trupul său va dispărea, existența sa va continua prin creațiile sale. Prin metafore precum „un trandafir ce-l voi planta / deasupra lor când vor păși / înconjurându-mă” și „sângele meu ce va curge / într-un cântec de trei ori patru”, Păunescu sugerează că el va lăsa ceva durabil în urma sa prin creațiile sale artistice și prin moștenirea sa culturală.

În a treia strofă, autorul descrie că el nu vrea să fie rememorat într-un mod tradițional, prin intermediul unui obelisc sau al unei statui, ci prin intermediul creațiilor sale. Prin metafore precum „o carte de poezii”, „o naiadă dintr-un basm” și „un ecou de voce”, Păunescu sugerează că el va fi amintit prin intermediul operei sale și prin impactul pe care l-a avut asupra culturii românești.

În final, autorul adaugă o notă de speranță, sugerând că, deși moartea este inevitabilă, putem să ne lăsăm o amprentă durabilă asupra lumii prin ceea ce facem în timpul vieții noastre. Prin metafore precum „lumina din cuvintele mele” și „aerul din jurul meu”, Păunescu sugerează că el va continua să existe într-un fel, chiar și după moartea sa.

În general, „Proiect al primului capitol din testamentul lui A.P” este o poezie emoționantă și puternică despre viață, moarte și moștenirea culturală. Poezia sugerează că ceea ce lăsăm în urmă după ce murim poate fi mai important decât viața noastră în sine și că moștenirea noastră culturală poate avea un impact puternic asupra lumii.