Privighitoarea şi păunul de Grigore Alexandrescu

Un fapt divers interesant despre fabula „Privighitoarea și păunul” de Grigore Alexandrescu este acela că aceasta a fost inspirată de o poveste populară cu origini antice. În multe culturi și tradiții, păunii sunt considerați a fi simboluri ale frumuseții și eleganței, în timp ce privighetorile sunt simboluri ale cântecului și ale frumuseții simple.

Această fabulă a fost scrisă pentru a ilustra aceste diferențe și pentru a încuraja oamenii să aprecieze frumusețea și valoarea în diferite forme și moduri. Fabula a devenit foarte populară în România și a fost tradusă în mai multe limbi, fiind recunoscută ca una dintre cele mai bune lucrări de literatură pentru copii din țară. De asemenea, fabula a inspirat mai multe adaptări și versiuni în diferite forme de artă, inclusiv în desene animate și piese de teatru.

---

Filomela drăgăstoasă
Văzând vremea cea frumoasă,
Zile dulci de fericiri,
Povestea cu întristare
La eho răscântătoare
Tristele-i nenorociri.
Atunci însă deodată
Un păun i se arată
(Domn era într-acel loc).

Veni plin de supărare;
Mânios şi c-un ton mare
Astfel îi vorbi pe loc:
„Nu vezi că nu-ţi şede bine,
Că nici nu ţi se cuvine,
Cu acel cioc urâcios,
Cu a ochilor grosime,
Cu a penii-ntunecime
Să cânţi în ăst crâng frumos?

Frumuseţea cu dreptate
Cât va vrea a cânta poate,
Pe ea cântece n-o stric:
Dar tu cum n-ai stîmpărare?
Eu sânt frumos de mirare,
Şi tot nu vorbesc nimic.”
Filomela îi răspunde:
„Iartă-mă, nu poci ascunde,
Frumoasă de loc nu sânt;
Şi de cânt câteodată
În pădurea adâncată,
Soarta mea este de cânt.

Tu însă, ce cu mândrie
Astfel îmi porunceşti mie
Şi atâta zgomot faci,
Tu nu cânţi, căci n-ai putere,
Şi singura-ţi mângâiere
Este căci gândeşti că placi.
Trupul tău frumos s-arată,
Şi cu coada-ţi lăudată
Poate mult să străluceşti:
Dar amorul vederi n-are;
La auz s-aduci mirare,
Asta vezi să dobândeşti.”

Rezumat extins la fabula Privighitoarea şi păunul de Grigore Alexandrescu

Fabula „Privighitoarea și păunul” de Grigore Alexandrescu este o poveste care ne învață despre modestie și înțelegerea propriilor limitări.

În această fabulă, o privighetoare și un păun își compară cântecele și frumusețea. Păunul se consideră superior privighetoarei datorită penajului său strălucitor și al prezenței de platoșă, considerându-se drept cel mai frumos dintre toți păsările. Privighetoarea, pe de altă parte, recunoaște că nu poate concura cu frumusețea păunului, dar afirmă că cântecul ei este mai frumos decât cel al păunului.

În cele din urmă, în timpul unei competiții de cântec, animalele din pădure sunt încântate de frumusețea cântecului privighetoarei și își dau seama că frumusețea nu este totul. Păunul învață și el o lecție importantă despre modestie și înțelegerea propriilor limitări.

Această fabulă ne învață că modestia și recunoașterea propriilor limitări sunt importante pentru a ne dezvolta ca indivizi și pentru a ne înțelege valoarea reală. Este important să ne bucurăm de propriile talente și abilități, dar și să apreciem și să recunoaștem talentul și abilitățile celorlalți. Este important să învățăm să ne împăcăm cu faptul că nu suntem perfecți și să recunoaștem că există întotdeauna loc pentru îmbunătățire și dezvoltare personală.

În concluzie, fabula „Privighitoarea și păunul” ne oferă o lecție importantă despre modestie și înțelegerea propriilor limitări. Această fabulă rămâne relevantă și astăzi, fiind o sursă de inspirație și învățătură pentru copii și adulți deopotrivă.