Privighitoarea şi măgarul de Grigore Alexandrescu

Un fapt divers interesant despre fabula „Privighitoarea și măgarul” de Grigore Alexandrescu este acela că aceasta a fost scrisă într-un context în care autorul era preocupat de problemele sociale și politice ale țării sale.

În timpul secolului al XIX-lea, România era o țară dominată de sărăcie și abuz de putere, iar autorul a scris această fabulă pentru a critica aceste probleme și a încuraja oamenii să lupte împotriva lor. Fabula a fost apreciată pentru mesajul său puternic și a devenit una dintre cele mai populare și iubite lucrări de literatură pentru copii din România. De asemenea, fabula a fost tradusă în mai multe limbi și a avut un impact puternic asupra literaturii pentru copii din întreaga lume.

---

Nenorocita privighitoare
Cânta-n pădure a ei durere,
Natura-ntreagă da ascultare,
Tot împrejuru-i era tăcere.

Alţii în locu-mi ar descrie poate
Acele tonuri neimitate,
Glasul acela-nmlădietor,
Ce c-o-ntorsură lină, uşoară,
Treptat se urcă şi se coboară,
Plin de simţire, plin de amor.

Eu vă spui numai că despărţirea
Şi suvenire pline de jale,
Că nedreptatea, nelegiuirea
Era sujetul cântării sale.

Un măgar mare ce-o ascultase,
Şi ca un aspru judecător
Capul pleoştise, sau ridicase
Câte-o ureche-n semn de favor,

Ieşi-nainte să-i dea povaţă,
Şi c-o neroadă încredinţare:
„Am fost – îi zise – aci de faţă,
Dar, zău, nu-mi place a ta cântare.

Cu toate-acestea, am nădejdi bune,
De nu îţi pare lucru prea greu,
La nişte reguli a te supune,
Luând de pildă cântecul meu.”

Atunci începe cu bucurie
Un cântec jalnic şi necioplit,
Încât de aspra lui armonie
Toată pădurea s-a îngrozit.

Privighitoarea, fără sfială,
Zise: „Povaţa e în zadar;
Căci d-aş urma-o, nu e-ndoială
Că eu în locu-ţi n-aş fi măgar”.

Rezumat extins la fabula Privighitoarea şi măgarul de Grigore Alexandrescu

Fabula „Privighitoarea și măgarul” de Grigore Alexandrescu este o poveste care ne învață despre modestie și înțelegerea propriilor calități.

În această fabulă, o privighetoare și un măgar își compară vocile și se laudă unul pe celălalt. Măgarul se consideră superior privighetoarei datorită puterii și volumului vocii sale, considerându-se drept cel mai talentat cântăreț din întreaga lume. Privighetoarea, pe de altă parte, recunoaște că nu poate concura cu puterea vocii măgarului, dar afirmă că cântecul ei este mai frumos decât al măgarului.

În cele din urmă, un grup de animale din pădure le aude pe amândoi cântând și își dau seama că, deși măgarul are o voce puternică, nu este la fel de melodios precum cântecul privighetoarei. Măgarul învață și el o lecție importantă despre modestie și înțelegerea propriilor calități.

Această fabulă ne învață că modestia și recunoașterea propriilor calități sunt importante pentru a ne dezvolta ca indivizi și pentru a ne înțelege valoarea reală. Este important să ne bucurăm de propriile talente și abilități, dar și să apreciem și să recunoaștem talentul și abilitățile celorlalți. Este important să învățăm să ne împăcăm cu faptul că nu suntem perfecți și să recunoaștem că există întotdeauna loc pentru îmbunătățire și dezvoltare personală.

În concluzie, fabula „Privighitoarea și măgarul” ne oferă o lecție importantă despre modestie și înțelegerea propriilor calități. Această fabulă rămâne relevantă și astăzi, fiind o sursă de inspirație și învățătură pentru copii și adulți deopotrivă.