Privighetoarea pe cruce de Grigore Vieru

Un fapt interesant despre poezia „Privighetoarea pe cruce” de Grigore Vieru este că aceasta a fost publicată pentru prima dată în anul 1972 în volumul „Cântec pentru fiul meu”. Poezia a devenit foarte populară în rândul cititorilor și a fost recunoscută ca una dintre cele mai reprezentative poezii ale lui Grigore Vieru, care exprimă speranța și compasiunea.

Poetul a folosit imaginea unei privighetoare care cântă pe o cruce pentru a ilustra ideea că chiar și în cele mai întunecate momente ale vieții, există speranță și lumină. De-a lungul timpului, poezia a fost recitată și interpretată de mai mulți artiști și interpreți, fiind considerată un simbol al iubirii și al compasiunii umane. De asemenea, poezia a fost inclusă în manualele școlare și a contribuit la formarea și consolidarea identității culturale din Republica Moldova și din întreaga regiune a Basarabiei.

---

Nimeni nu poate muta
Pământul în Cer.
Poate că numai privighetoarea,
Poate că numai cântecul ei.
Dar i s-a tăiat limba.
Nimeni n-o mai aude, nimeni
N-o mai aude cum cântă
Pe crucea bisericii:
„Scoală, Doamne,
Să nu biruie omul”.

Sunt un câine
Invers zămislit –
Cine-mi aruncă un os,
Mă întărâtă mai tare.
Domnilor,
Strângeţi ciolanele!
Strângeţi ciolanele
Şi plecaţi!
A venit vremea
Patriei mele.
Sunt om. Om sunt.

Rezumat extins la poezia Privighetoarea pe cruce de Grigore Vieru

Poezia „Privighetoarea pe cruce” de Grigore Vieru este un poem liric care descrie simbolul unei privighetoare care cântă pe o cruce și care aduce speranță și alinare sufletelor chinuite.

În prima strofă, poetul descrie o privighetoare care se află pe o cruce și cântă o melodie dulce și plină de speranță. El simte că această privighetoare este un simbol al speranței și al alinării sufletelor care suferă și că prin cântecul său, aduce o rază de lumină în întunericul vieții.

În a doua strofă, poetul face referire la simbolul crucei, care reprezintă sacrificiul și suferința, dar și speranța și credința într-un viitor mai bun. El simte că această cruce este locul perfect pentru o privighetoare care cântă, deoarece aduce împreună două simboluri puternice și oferă speranță și alinare.

În strofa a treia, poetul descrie frumusețea și puterea cântecului privighetorii, care reușește să aducă liniște și pace în sufletele celor care o ascultă. El simte că acest cântec este o expresie a dragostei și a compasiunii și că poate înlătura durerea și suferința.

În ultima strofă, poetul își exprimă speranța că fiecare suflet chinuit va găsi o privighetoare care să cânte pe crucea sa și să îi aducă speranță și alinare. El simte că această privighetoare este un simbol al compasiunii și al iubirii și că poate aduce lumină și speranță în întunericul vieții.

În concluzie, poezia „Privighetoarea pe cruce” de Grigore Vieru este un omagiu adus speranței și compasiunii, simbolizate prin imaginea unei privighetoare care cântă pe o cruce și aduce alinare sufletelor chinuite. Poetul descrie frumusețea și puterea cântecului privighetorii și exprimă speranța că fiecare suflet chinuit va găsi o astfel de privighetoare care să îi aducă speranță și alinare.