Prin Mehadia de George Coşbuc

Un fapt interesant despre poezia „Pri Mehadia” de George Coșbuc este că ea a fost scrisă într-un moment de mare entuziasm și optimism pentru dezvoltarea culturală și economică a României la începutul secolului al XX-lea. Coșbuc era un susținător al modernizării și a promovat ideea că prin dezvoltarea culturii și educației, România poate deveni o țară puternică și prosperă.

În poezia sa, el a ilustrat frumusețea naturii și a tradițiilor populare din Mehadia, evidențiind importanța păstrării acestor valori autentice și a dezvoltării culturii populare. Mesajul său a rămas relevant și astăzi, subliniind importanța păstrării și promovării tradițiilor și valorilor populare într-o lume modernă și în schimbare.

---

Şi era un vuiet jalnic prin porumburile coapte.
Carul-mare scoborâse jos de tot spre miazănoapte
Şi-i păreau pe deal înfipte roţile de dinapoi;
Lira ne-nsoţea la dreapta, iar Antares după noi.
 
Prin răcoarea mult-a nopţii îmi vedeam suflarea gurii
Eu mergeam pe strâmta cale de sub marginea pădurii
Obosit şi de mânie şi de drum îndelungat.
Uneori izbea copita calului descălecat
Pietrele, îngrozind tăcerea câtă mă-nsoţea pe cale.
Noaptea neagră tot mai negru văl punea pe neagra vale
Vântul zbuciuma frunzişul şi prin stânci la cotituri,
Fioros scotea-n durere muget cu-nzecite guri.
 
Şi urcam, urcam poteca. Parcă m-aş fi dus spre moarte,
Singur, închizându-mi ochii, ca-ntâmplarea să mă poarte,
Unde-o vrea. Mânia-n suflet parcă-mi tot sporea pe drum
Şi trecea, trecea şi noaptea, şi era spre zori acum.
 
Dar pe culme sus, deodată, Doamne, tu, Părinte-al vieţii!
Când ieşii pe culmea goală în răcoarea dimineţii,
Sufletu-mi simţii deodată liber de uimire plin:
Încetase-acum şi vântul, cerul scapără senin.
Iar în zarea limpezită ca un scut de aur luna
Sta pe piscul unui munte, roşu aurind cununa
Muntelui, şi până-n vale ca şi ziua luminând.
 
Iată turle de biserici cum s-arată rând pe rând,
Sate risipite-n lungul văilor, grădini prin sate,
Toate-n alba zare-a lunii şi-n repaos cufundate,
Iată, dealuri pe-unde via îşi întinde viţa ei.
Râul colo-n negre maluri ca un fulger cu scântei
Ce-alergând în strâmbu-i umblet a-mpietrit păstrându-şi locul.
 
Iar departe, de sub poala codrului, de unde focul
Potolit ardea prin noapte lângă carul ocolit
De bărbaţi, doinea de-a lungul văilor, ca aiurit,
Tulnicul cel trist la cântec şi cu întorsături duioase,
Şi cântau cuvinte-acolo, din adânc de suflet scoase?
Prin atâta vraj-a nopţii cea cu chip dumnezeiesc.
Trăgănat plângea-n răstimpuri cântecul ardelenesc:
 
„Colo-n vale la fântână
Două fete spală lână.”

Rezumat extins la poezia Prin Mehadia de George Coşbuc

„Pri Mehadia” este o poezie scrisă de George Coșbuc, care ilustrează călătoria poetului prin Mehadia, o localitate situată în vestul României.

Poezia începe cu o descriere a frumuseții naturii din împrejurimile Mehadiei. Poetul admira muntele și pădurile, subliniind frumusețea naturii și bucuria de a fi în mijlocul ei.

El își continuă călătoria prin Mehadia și remarcă frumusețea locului, de la dealurile împădurite până la apele curgătoare ale râului Bârzava. Poetul se oprește să observe arhitectura și viața din Mehadia, o localitate cu o istorie îndelungată și oameni harnici și ospitalieri.

Coșbuc observă și tradițiile populare, subliniind obiceiurile locale, precum împletitul de cosuri și țesutul de covoare. El se oprește să admire frumusețea unui mormânt vechi și își exprimă admirația pentru arta funerară din zonă.

În final, poetul meditează asupra frumuseții naturii și a vieții în general și exprimă dorința de a rămâne acolo pentru totdeauna. În ultimele versuri, el subliniază importanța momentelor simple și frumoase din viață, care ne aduc bucurie și împlinire.

Poezia „Pri Mehadia” este o meditație profundă asupra frumuseții naturii și a vieții simple. Coșbuc ilustrează frumusețea peisajului și a tradițiilor populare din Mehadia și subliniază importanța valorilor simple și autentice în viață. Mesajul său este unul de a prețui frumusețea lumii înconjurătoare și de a găsi bucurie și împlinire în lucrurile simple din viață.