Primăvara de Pastel pesimist – Ion Luca Caragiale

Deși Ion Luca Caragiale este cunoscut în principal pentru scrierile sale satirice și umoristice, „Primăvara” este o poezie care se încadrează într-un stil diferit, și anume pastelul pesimist. Această poezie este un exemplu de cât de versatil poate fi un autor, și cum poate exprima emoții și stări diferite prin intermediul scrisului.

De asemenea, în „Primăvara”, Caragiale folosește o serie de figuri de stil pentru a transmite starea de melancolie și tristețe, cum ar fi personificarea („gândurile de ger”), metafora („cimitir al verii”) sau antiteza („ger în soare”). Aceste figuri de stil adaugă profunzime și forță poeziei.

În general, poezia „Primăvara” este considerată un exemplu de pastel pesimist, încadrându-se într-un curent literar care pune accentul pe stările de melancolie, nostalgia și deziluzia în fața lumii înconjurătoare.

---

Tot plouă! A! Ce primăvară!
Cum curge fără să mai stea
Se-ntinde ceaţa grea p-afară,
Pe cerul sumbru nici o stea.

E frig … şi apa mocirloasă
Infectă aerul curat,
La câmp e baltă mlăştinoasă
Şi codrul doarme întristat.

Sunt trişti şi corbi-n deal la vie,
Cobesc din nou a iarnă grea;
Plouate vrăbii cad o mie,
Nu vezi zburând o rândunea.

O barză, cu pas pe măsură
Soseşte ca explorator …
Şi plouă … plouă … -n bătătură,
Pustiu … Departe pleacă-n zbor.

Tot plouă, plouă, inundează …
Mai vin şi ape din zăpezi;
Umflate, apele spumează,
Torente curg din codrii verzi.

În ţarini grâul putrezeşte,
Sub piatră-n deal vii se-ngrop;
De ploi plugarul sărăceşte,
Mălai, făină, nu e strop.

Şi soarele, o slabă rază
Când o mai pierde printre nori,
O tristă baltă luminează
Fără apus şi fără zori.

Rezumat extins la poezia Primăvara de Pastel pesimist – Ion Luca Caragiale

„Priamăvara” este o poezie scrisă de Ion Luca Caragiale într-un stil pastel pesimist. Poezia surprinde natura în momentul trezirii sale din iarna grea, însă într-o notă melancolică, cu privirea spre trecut și lipsa bucuriei prezentului. Poezia este compusă din șase strofe, fiecare având câte patru versuri.

În prima strofă, poetul descrie vremea rece și tristă a iernii, cu nuanțe cenușii și fără viață. În a doua strofă, se face o trecere la primăvară, care vine încet-încet, dar nu aduce cu sine bucurie și lumină, ci dimpotrivă, pustietate și liniște sinistră. În a treia strofă, autorul își exprimă dorul de trecut, de vremurile frumoase și pline de viață, ce par a fi apus și să nu se mai întoarcă.

În continuare, în a patra strofă, se face o trecere la imaginea dezastrului provocat de iarna care a trecut, într-un contrast puternic cu speranțele și promisiunile primăverii. A cincea strofă surprinde o primăvară nefastă, deoarece nu aduce cu sine bucuria renașterii, ci doar aduce amintirea durerilor și a greutăților din trecut. În final, ultima strofă înfățișează imaginea unei primăveri melancolice, plină de tristețe și amintiri dureroase.

În concluzie, prin poezia „Primăvara”, Caragiale surprinde o primăvară tristă și plină de amintiri dureroase, într-un stil pastel pesimist, care pune accentul pe tristețea și suferința omului.