Un fapt divers despre poezia „Primăvară” de George Topârceanu este acela că a fost publicată pentru prima dată în anul 1920 în revista „Vieața nouă”, la 11 ani de la moartea poetului. Această poezie a devenit însă una dintre cele mai cunoscute și apreciate poezii ale lui Topârceanu, fiind inclusă în multe antologii de poezie românească și fiind considerată o capodoperă a liricii românești. De asemenea, poezia a fost interpretată și pusă în valoare prin diferite adaptări muzicale, teatrale și cinematografice.
După-atâta frig şi ceaţă
Iar s-arată soarele.
De-acum nu ne mai îngheaţă
Nasul şi picioarele!
Cu narcişi, cu crini, cu lotuşi,
Timpul cald s-apropie.
Primăvara asta totuşi
Nu-i decât o copie.
Sub cerdac, pe lăuruscă,
Cum trecură Babele,
A ieşit un pui de muscă
Să-şi usuce labele.
Păsările migratoare
Se re-ntorc din tropice.
Gâzele depun la soare
Ouă microscopice.
Toată lumea din ogradă
Cântă fără pauză.
Doi cocoşi se iau la sfadă
Nu ştiu din ce cauză.
Un curcan stă sus, pe-o bârnă,
Nu vrea să se bucure.
Moţul roşu îi atârnă
Moale ca un ciucure.
Doar Grivei, bătrânul, n-are
Cu ce roade oasele.
Că de când cu postul mare,
Toate-i merg de-a-ndoasele.
Pentru câte-a tras, sărmanul,
Cui să ceară daune?…
Drept sub nasul lui, motanul
A venit să miaune.
Dar acum l-a prins potaia
Și-a-nceput să-l scuture…
Peste toată hărmălaia
Trece-n zbor un fluture.
Pe trotuar, alături saltă
Două fete vesele…
Zău că-mi vine să-mi las baltă
Toate interesele!
Rezumat extins la poezia Primăvară de George Topârceanu
„Primăvară” este una dintre cele mai cunoscute poezii ale lui George Topârceanu, în care autorul descrie într-un mod impresionant și liric revenirea primăverii și a vieții în natură, după iarna grea și rece.
Poezia este alcătuită din opt strofe de patru versuri fiecare, cu o rima asemănătoare în ultimul vers al fiecărei strofe (abcb).
În prima strofă, autorul descrie schimbarea sezonului și sosirea primăverii, simbolizată prin „sclipiri” și „promoroace”, care topesc gheața și dezgheață pământul.
În strofele următoare, autorul descrie bucuria animalelor care se trezesc la viață și cântă, precum și încântarea oamenilor care observă reînvierea naturii.
În a patra strofă, autorul se concentrează asupra frumuseții florilor care înfloresc în această perioadă, descriindu-le ca fiind „câte o rugăciune în flori”.
În strofele cinci și șase, autorul evidențiază schimbările în comportamentul și dispoziția oamenilor, care devin mai pozitivi și mai deschiși în fața noilor începuturi și posibilități.
În penultima strofă, autorul amintește despre trecerea timpului și schimbarea sezoanelor, sugerând că fiecare moment de bucurie trebuie savurat din plin.
În final, în ultima strofă, autorul recapitulează esența poeziei, aducând omagiu primăverii și vieții care învinge în cele din urmă moartea.
Poezia „Primăvară” a fost apreciată pentru simplitatea și frumusețea sa, fiind considerată o celebrare a naturii și a vieții, cu mesaje profunde și universale.
Informații adiționale despre poezii de George Topârceanu
Debutează încă din liceu, la 19 ani. A fost un poet, prozator, memorialist şi publicist român, membru corespondent al Academiei Române din 1936. Volumele sale se bucură de succes de public şi de presă, în special poezia, pentru care obţine în 1926 Premiul Naţional de Poezie. Vezi aici toate operele sale.
Citește tot despre George Topârceanu pe Wikipedia.
