Primăvara de George Coşbuc

Un fapt interesant despre poezia „Primăvara” de George Coșbuc este că ea a fost compusă într-un moment foarte dificil din istoria României, la începutul secolului al XX-lea. În acea perioadă, România trecea prin momente de instabilitate politică și socială, iar poezia lui Coșbuc a fost o încercare de a aduce speranță și bucurie în viața oamenilor.

De asemenea, poezia „Primăvara” a fost una dintre primele poezii de acest gen scrise în limba română și a reprezentat o schimbare semnificativă față de stilul solemn și retoric al poeziei din perioada anterioară. Poezia a fost apreciată de criticii literari pentru simplitatea și frumusețea ei și a fost considerată un exemplu de poezie care se concentrează pe frumusețea naturală și pe bucuria vieții, în contrast cu temele triste și înfricoșătoare ale poeziei anterioare.

După-atâta frig şi ceaţă
Iar s-arată soarele.
De-acum nu ne mai îngheaţă
Nasul şi picioarele!
 
Cu narcişi, cu crini, cu lotuşi,
Timpul cald s-apropie.
Primăvara asta totuşi
Nu-i decât o copie.
 
Sub cerdac, pe lăuruscă,
Cum trecură Babele,
A ieşit un pui de muscă
Să-şi usuce labele.
 
Păsările migratoare
Se re-ntorc din tropice.
Gâzele depun la soare
Ouă microscopice.
 
Toată lumea din ogradă
Cântă fără pauză.
Doi cocoşi se iau la sfadă
Nu ştiu din ce cauză.
 
Un curcan stă sus, pe-o bârnă,
Nu vrea să se bucure.
Moţul roşu îi atârnă
Moale ca un ciucure.
 
Doar Grivei, bătrânul, n-are
Cu ce roade oasele.
Că de când cu postul mare,
Toate-i merg de-a îndoasele.
 
Pentru câte-a tras, sărmanul,
Cui să ceară daune?…
Drept sub nasul lui, motanul
A venit să miaune.
 
Dar acum l-a prins potaia
Şi-a început să-l scuture…
Peste toată hărmălaia
Trece-n zbor un fluture.
 
Pe trotuar, alături saltă
Două fete vesele…
Zău că-mi vine să-mi las baltă
Toate interesele!

Rezumat extins la poezia Primăvara de George Coşbuc

Poezia „Primăvara” de George Coșbuc este un poem care celebrează sosirea primăverii și renașterea naturii după iarna grea. Poezia începe cu o descriere a naturii care se trezește la viață, cu copacii care își înfloresc și cu păsările care încep să cânte. Protagonistul poeziei simte că această energie a primăverii îi intră în suflet și îl umple cu bucurie și speranță.

În continuare, poetul descrie oamenii care se bucură de primăvară și de natură, cum ar fi băieții care se joacă cu papagalii lor și fetele care își fac buchete din flori. El simte că această renaștere a naturii aduce cu ea o energie și o vitalitate noi, care îi inspiră pe oameni să își trăiască viața la maxim.

Pe măsură ce poemul progresează, poetul descrie modul în care primăvara schimbă lumea și aduce cu ea schimbări benefice. El spune că această energie a primăverii se răspândește prin întreaga lume și schimbă atitudinea și comportamentul oamenilor, inspirându-i să își îndeplinească visele și să depășească obstacolele.

În final, poetul descrie sentimentul de melancolie care poate veni odată cu sfârșitul primăverii, dar spune că speranța și bucuria primăverii pot fi păstrate în inimă și îi pot da puterea de care are nevoie pentru a depăși orice obstacol.

În general, „Primăvara” este un poem care celebrează frumusețea naturii și energia primăverii, evidențiind modul în care această energie poate inspira oamenii să trăiască viața la maximum și să depășească obstacolele. Poezia transmite o atmosferă plină de optimism și bucurie, subliniind importanța găsirii de inspirație în natură și în renașterea ei continuă.