Primăvara de Alexandru Macedonski

Un fapt divers interesant despre poezia „Primăvara” de Alexandru Macedonski este că aceasta a fost scrisă în anul 1891, iar publicarea sa în revista „Literatorul” a adus un mare succes poetului, fiind considerată una dintre cele mai reprezentative creații ale sale.

De asemenea, poetul a fost influențat în scrierea acestei poezii de curentul simbolist, care a căutat să transpună în poezie stările emoționale și senzațiile trăite de om în fața frumuseții și misterelor lumii. Poetul a folosit astfel simboluri și imagini sugestive pentru a evoca imaginea primăverii și a renașterii naturii.

Sub flori de măr
Ce mi se scutură în păr
Se umple sufletul de soare;
Pe orice frunţi suferitoare,
Oh! ningeţi, albe flori de măr.

Sub liliac
Sunt pasări dulci ce nu mai tac,
Concert de voci mângâietoare
Sărmani cu inimi gemătoare,
Uitaţi, dormiţi sub liliac.

Pe sub cais
Din aripi bate albul vis
De-o inocenţă răpitoare:
Amanţi cu inimi arzătoare,
E fericirea sub cais.

Sub nucul lat
Te afli însă izolat
Şi-n umbra lui îmbătătoare
Trecutul naşte ca o floare
Ah! de-aş muri sub nucul lat.

Rezumat extins la poezia Primăvara de Alexandru Macedonski

Poezia „Primăvara” de Alexandru Macedonski este un poem simbolist care celebrează venirea primăverii și renașterea naturii după iarna grea. Poetul creează o atmosferă de farmec și frumusețe, folosind simboluri și metafore pentru a descrie întoarcerea vieții în natură.

Poezia începe prin a descrie o natură încă adormită în iarnă. Toate elementele naturii par să fie adormite și moarte, iar pământul este încă acoperit de zăpadă. Cu toate acestea, la un moment dat, soarele își face apariția și începe să se topească zăpada. În acest moment, se aude un cântec de păsări care încep să cânte pentru a celebra venirea primăverii.

În continuare, poetul descrie cum plantele încep să înflorească și cum copacii își regăsesc frunzele și culoarea. Totul devine plin de viață și culoare, iar natura începe să se trezească la viață. Prin utilizarea simbolurilor, poetul sugerează că această renaștere a naturii poate fi văzută și ca o renaștere a sufletului uman.

În finalul poeziei, Alexandru Macedonski descrie cum natura începe să fie plină de sunete, cum soarele strălucește și cum vântul bate ușor. Totul este plin de viață și armonie, iar poetul simte o bucurie profundă și o conectare cu natura. Prin această descriere, poetul sugerează că primăvara este un moment al renașterii și al regăsirii, iar natura ne poate ajuta să găsim echilibrul și pacea interioară.

În ansamblu, poezia „Primăvara” de Alexandru Macedonski este un cântec de bucurie și celebrare a primăverii și a renașterii naturii. Poetul folosește imagini și simboluri pentru a crea o imagine frumoasă și plină de farmec a acestui moment al anului și sugerează că natura poate fi o sursă de inspirație și regăsire pentru sufletul uman.