Prietenia și amorul de Grigore Alexandrescu

O curiozitate interesantă despre poezia „Prietenia și amorul” de Grigore Alexandrescu este că a fost publicată pentru prima dată în revista „Dacia literară” din 1844, când poetul avea doar 18 ani. Această poezie a fost una dintre primele sale creații literare, care a atras atenția criticii și a publicului.

De-a lungul timpului, poezia a devenit una dintre cele mai cunoscute opere ale lui Grigore Alexandrescu și a fost inclusă în multe antologii literare. În plus, tema iubirii și a prieteniei a fost o temă recurentă în poezia românească, iar „Prietenia și amorul” a devenit un exemplu important al acestei tradiții literare.

În plus, un alt fapt interesant este că Grigore Alexandrescu a fost nu numai un poet talentat, ci și un istoric, un traducător și un jurnalist important în perioada sa. El a fost unul dintre cei mai importanți reprezentanți ai școlii literare moldovenești, care a influențat dezvoltarea literaturii române în secolul al XIX-lea.

Zici c-ai vrea prieteneste
Sa iubesti, sa fii iubita;
Zici c-amorul te-ngrozeste,
Ca e patima cumplita;
Zici ca este trecatoare
Flacara-i cea arzatoare!
Si ce nu e trecator?
Dupa vara cea bogata
Vine iarna-ntarâtata,
Bate vânt îngrozitor.
Trandafirul din gradina,
Înflorit de dimineata,
Zace vested pe tulpina,
Dupa ziua de viata.
Dar caci iarna si durerea
Sunt conditia vietii,
Trebuie sa las placerea,
Bunurile tineretii?
Caci zâmbirea-ti gratioasa
Vremea o sa ti-o rapeasca,
Trebuie, cât esti frumoasa,
Nimeni sa nu te iubeasca?
Asa cum mirosi o floare,
Care trece, care moare,
Care mâine n-o gasesti?
Primavara, -a ei zâmbire,
De ce-nvie-a ta simtire,
Iarna nu ti-o-nchipuiesti?
O, asculta-ma, dorita,
Scumpa, draga Emilie!
O zi buna, fericita,
E o parte din vecie.
Vezi, placerile usoare,
Împrejurul tau unite,
Dantuiesc fara-ncetare,
De amor povatuite:
Te-mpresor cu multumire,
Fiecare ti se-nchina,
Si amorul cu mâhnire
Te priveste si suspina.
Da-le, da-le ascultare;
Pentru tine adunate,
Poezii si proza
Sub colore de mirare,
Vor sti lumea sa-ti arate.
Pâna n-ajungi timpul rece,
Bucura-te de natura:
Apoi când vremea va trece
Peste-a inimii caldura,
Când din hora încântata,
Ce viata ta cuprinde,

Adaugata de catre-Radu Dan Alexandru
Cu o fata întristata,
Gratiile s-ar desprinde
Când odata si-or lua zborul
Tinerete, bucurie,
De-i pofti atunci amorul,
L-om numi o nebunie:
Îti voi fi prieten, frate,
Îti voi fi orice îti place,
Si de lume si de toate
Împreuna ne-om desface.

Rezumat extins la poezia Prietenia și amorul de Grigore Alexandrescu

„Prietenia și amorul” este o poezie scrisă de Grigore Alexandrescu, care explorează tema iubirii și a prieteniei și relația dintre ele. Poezia este scrisă în stilul clasic românesc și este compusă din șase strofe, fiecare având patru versuri.

În poezie, poetul face o comparație între prietenia sinceră și iubirea pasională, sugerând că cele două nu pot coexista în armonie. El subliniază că prietenia este mai importantă decât iubirea, deoarece prietenia este o legătură puternică și durabilă, care poate trece prin orice încercare, pe când iubirea poate fi trecătoare și efemeră.

Poetul descrie o scenă în care un bărbat îi vorbește prietenei sale, încercând să-i convingă că prietenia lor este mai importantă decât iubirea lor. El îi spune că iubirea poate fi un joc periculos, care aduce doar suferință și lacrimi, în timp ce prietenia este un dar neprețuit, care aduce siguranță și stabilitate.

În finalul poeziei, poetul sugerează că iubirea și prietenia ar trebui să coexiste, dar numai dacă prietenia este mai puternică și mai durabilă decât iubirea. El concluzionează că, în cele din urmă, cel mai important lucru este să ai prieteni adevărați, care să-ți fie alături în orice moment.

Poezia „Prietenia și amorul” este o meditație profundă asupra relației dintre prietenie și iubire și a modului în care acestea pot influența viața noastră. Este o poezie care ne îndeamnă să apreciem și să prețuim prietenia adevărată, care este mai importantă decât orice altceva în viața noastră.