Prietesugul dintre soarece si pisica

Un fapt interesant despre povestea „Prieteneșugul dintre șoarece și pisică” este că ea este o fabelă antică, scrisă de Esop, un fabulist grec din secolul al VI-lea î.Hr. De-a lungul timpului, povestea a fost tradusă și adaptată în mai multe limbi, devenind o parte importantă a tradiției literare universale.

De asemenea, povestea „Prieteneșugul dintre șoarece și pisică” a fost folosită de-a lungul timpului pentru a sublinia importanța încrederii și onestității în relațiile de prietenie, în special în literatura pentru copii. Multe alte povești și fapte morale au fost scrise în aceeași manieră alegorică, cu scopul de a transmite lecții importante.

O altă utilizare interesantă a poveștii a fost în literatura comparată, unde fablele grecești, inclusiv cele scrise de Esop, au fost comparate cu cele din alte tradiții literare, precum cele chineze și cele arabe. Acest studiu comparativ a evidențiat asemănările și diferențele dintre diferitele tradiții literare și a ajutat la înțelegerea importanței lor în cadrul culturilor respective.

---

O pisica a facut cunostinta odata cu un soarece, si i-a vorbit atat de mult despre marea iubire si prietenie pe care o simtea fata de el, incat, pana la urma, soarecele a incuviintat sa traiasca si sa-si tina gospodaria impreuna.

„Trebuie sa ne facem provizii pentru iarna, sau vom muri de foame,” a zis pisica, „iar tu, mic soarece, nu poti sa te aventurezi oriunde, caci poti fi lesne prins intr-o capcana odata si-odata.” Acest bun sfat a fost urmat de indata, si cei doi au cumparat un borcan cu untura, pe care n-au stiut insa unde sa il puna.

In cele din urma, dupa multe discutii, pisica a spus, „Nu stiu un loc mai bun in care sa-l pastram decat in biserica, pentru ca nimeni nu indrazneste sa fure ceva de acolo. Il vom aseza sub altar, si nu ne vom atinge de el pana cand nu vom avea cu adevarat nevoie.”

Au ascuns asadar borcanul cu untura in acel loc sigur, dar nu a trecut multa vreme si pisicii a inceput sa i se faca pofta de untura, asa ca ia grait soarecelui, ” Vreau sa-ti spun ceva, soricelule. Verisoara mea a adus pe lume un baietel, si mi-a cerut sa ii fiu nasa. Bebelusul este asa de dragut, are o blana alba cu pete cafenii, iar eu il voi tine deasupra cristelnitei. Lasa-ma sa ma duc la azi la botez, si ocupa-te tu singur de casa pana ma intorc.” – „Desigur, desigur,” i-a raspuns soarecele, „trebuie sa mergi neaparat, si daca ti se da ceva bun, gandeste-te si la mine; mi-ar place si o picatura de vin rosu de la botez.”

Tot ce spusese pisica n-avea nici un strop de adevar, caci nu avea nici o verisoara, si nici nu i se ceruse sa fie nasa. Ea s-a dus direct la biserica, a sos de sub altar borcanul cu untura, si i-a lins partea de deasupra. Apoi a facut o plimbare pe acoperisurile orasului, s-a intins la soare, lingandu-si cu pofta buzele ori de cate ori isi aducea aminte de borcanul , si nu s-a intors acasa pana nu s-a inserat.

„Hei, te-ai intors,” a exclamat soarecele, „fara indoiala, ai avut parte de o zi fericita.” – „Totul a mers foarte bine,” a raspuns pisica. „Si ce nume i-ai dat copilului?” – „Deasupra!,” a zis pisica cu nonsalanta. „Deasupra!” a strigat soarecele, „e un nume destul de ciudat si iesit din comun, il mai poarta cineva din familia ta?” – „Intelesul lui, ” a remarcat pisica , ” nu este cu nimic mai rau decat Hotul-de-farimituri, asa cum ti-ai numit finii.”

Nu s-a scurs mult timp, si pisica a fost cuprinsa din nou de dorul de untura, asa ca i-a zis soarecelui, „Fa-mi te rog o favoare, si ingrijeste-te inca o data singur de casa. Mi s-a cerut din nou sa fiu nasa, si, intrucat copilasul are un cerc alb in jurul gatului, nu am putut sa refuz.” Bunul soarece a fost de acord, iar pisica s-a strecurat pe langa zidurile orasului pana la biserica, si a infulecat jumatate din borcanul cu untura.

„Nimic nu pare sa fie atat de bun precum ceva ce pastrezi numai si numai pentru tine,” si-a spus pisica, fiind foarte multumita de felul cum isi petrecuse ziua. La intoarcerea acasa, soarecele a intrebat-o, „Ce nume i-ai dat la botez copilului?” – „Jumate-gata,” a raspuns pisica. „Jumate-gata! Cred ca glumesti. Nu am auzit nicicand in viata acest nume, pun pariu pe ce vrei ca nu este nici macar in calendar!”

A mai trecut putina vreme, si pisicii a inceput din nou sa i se faca gura apa dupa niste untura. „Toate lucrurile bune se fac de trei ori,” a zis ea, „Am fost iarasi rugata sa fiu nasa. Bebelusul are blanita neagra, numai labutele ii sunt albe, si, oricat ai cauta nu ai putea gasi nici un alt fir alb pe tot trupul sau; un astfel de lucru se intampla numai odata la cativa ani! Ma lasi sa ma duc nu-i asa?” – „Deasupra! Jumate-gata,” a rostit soarecele, „numele astea sunt asa de ciudate incat m-au pus pe ganduri.” – „Stai mereu in casa,” i-a raspuns pisica, „in blanita ta gri-negrisoara, cu coada ta lunga, si iti faci tot felul de ganduri prostesti din pricina ca nu iesi deloc afara la lumina zilei.”

Cat a ramas singur, soarecele a facut curat si ordine in casa, iar lacoma pisica nu s-a lasat pana nu a lins toata untura din borcan. „Cand ai terminat de mancat tot, te simti asa de bine,” a gandit pisica, si, satula peste poate, nu a revenit acasa decat noaptea tarziu. Soarecele a intrebat-o iarasi ce nume ii pusese celui de-al treilea copil. „Acest nume nu te va multumi mai mult decat celelalte,” i-a raspuns pisica. „L-am botezat „S-a dus tot.” – „S-a dus tot”! a strigat soarecele, „acesta este cel mai ciudat nume din toate! Nu l-am vazut niciodata tiparit. S-a dus tot; ce inseamna?” si a dat neincrezator din cap, si-a ridicat coada in sus si a plecat la culcare.

De atunci, nimeni nu i-a mai cerut pisicii sa fie nasa, insa cand a sosit iarna si nu mai aveau nimic sa puna in gura, soarecele s-a gandit la rezerva lor, si a spus, „Haide, pisico, sa mergem sa luam borcanul de untura pe care l-am pastrat pentru zile negre, ar trebui sa fie un deliciu.” Au plecat la drum, au intrat in biserica si au gasit borcanul la locul lui, dar vai, nu mai avea nimic in el! „Aha,” a exclamat soarecele, ” acum inteleg ce s-a intamplat, acum totul iese la iveala! Imi esti prietena adevarata?

Ai mancat mai intai ce era deasupra, apoi l-ai dat Jumate-Gata, si, dupa aceea…” – „Tine-ti gura,” a strigat pisica, „inca un cuvant si te mananc si pe tine.” Vorbele „S-a dus tot” au scapat insa fara voie de pe buzele bietului soarece. Abia a apucat sa le rosteasca ca pisica a si sarit la el, l-a inhatat si l-a inghitit dintr-o imbucatura. Fara indoiala, asa se petrec lucrurile in lume.

Rezumat extins la povestea Prietesugul dintre soarece si pisica

Povestea „Prieteneșugul dintre șoarece și pisică” este o poveste scurtă și plină de învățăminte, scrisă de Esop, cunoscutul fabulist grec.

Povestea urmărește relația dintre un șoarece și o pisică care, la început, erau prieteni buni. Într-o zi, pisica începe să observe că șoarecele se roade de dinți și se gândește că ar fi o gustare delicioasă. Pisica decide să îl prindă pe șoarece, dar acesta își dă seama de planul său și reușește să îi fugărească pe toți ceilalți șoareci într-un loc sigur.

În cele din urmă, șoarecele îi spune pisicii că a aflat de planul său și îi cere să își promită că nu îl va ataca niciodată. Pisica îi promite și cei doi prieteni își reiau relația, dar pisica rămâne mereu tentată de prada sa preferată.

Povestea subliniază importanța încrederii și a onestității în relațiile de prietenie și evidențiază pericolele aroganței și ale trădării. Este o poveste plină de învățăminte și mesaje care încurajează cititorii să fie sinceri și să își urmeze inima, indiferent de cât de dificil este.

Este important de menționat că povestea „Prieteneșugul dintre șoarece și pisică” face parte dintr-o tradiție literară mai largă, fiind una dintre cele mai cunoscute și mai iubite fable scrise de Esop. Fablele sale sunt adesea utilizate ca mijloc de învățământ pentru copii și adulți, învățându-i să ia decizii înțelepte și să se îndepărteze de influențele negative.

Un aspect interesant al poveștii este că ea a fost adaptată în diferite forme artistice de-a lungul timpului, inclusiv în literatură, teatru, film și televiziune. De exemplu, povestea a fost adaptată într-un episod al popularului desen animat Tom și Jerry, evidențiind faptul că mesajele puternice și universale ale fablelor rămân relevante și importante pentru publicul de astăzi.