Prieteşugul câinesc de Ivan Krâlov

Un fapt interesant despre fabula „Prieteşugul câinesc” este că aceasta a fost scrisă în timpul domniei lui Alexandru I al Rusiei, care a fost cunoscut pentru eforturile sale de modernizare și reformă în Rusia. Această fabulă a fost apreciată pentru mesajul său despre responsabilitate și loialitate și pentru promovarea valorilor morale în societate.

De asemenea, această fabulă este una dintre cele mai populare lucrări ale lui Ivan Krâlov și este cunoscută pentru mesajul său puternic despre prietenie și loialitate. Mesajul puternic al acestei fabule a fost transmis de-a lungul generațiilor și continuă să fie relevant în prezent.

În plus, fabula a fost adaptată într-un film de animație sovietic intitulat „Prieteşugul câinesc” în anul 1982. Filmul, regizat de Nikolay Serebryakov, a fost un succes de box office în Uniunea Sovietică și a fost apreciat pentru animația sa frumoasă și pentru adaptarea fidelă a fabulei.

În concluzie, fabula „Prieteşugul câinesc” este o poveste cu o morală importantă despre prietenie, loialitate și responsabilitate, care continuă să fie relevantă în prezent. Aceasta poate fi o lecție valoroasă pentru copii și adulți și poate ajuta la promovarea unei atitudini pozitive și a unei stări mentale sănătoase în societate.

---

Sub fereastră la bucătărie,
Roşca şi cu Tarca la soare se culcase,
Măcar că după datorie
Ei nu trebuia să lase
Poarta făr’ de păzitor.
Dar fiindcă atuncea se săturase,
Şi era politicoşi cu oricare trecător,
Ziua nu iubea să hămăiască,
Iar noaptea să nu se odihnească.

Deci începu între dânşii să judece, să vorbească
De unirea cea frăţească…
De soarta lor cea câinească
Şi, în sfârşit, de prieteşug.
„Ah! ce este mai plăcut – au zis Tarca suspinând –
Decât doi prieteni buni şi fără de vicleşug?
Căci a lor inimi legate delaolaltă fiind,
Şi apoi fieştecare vrând mai fraged să se poarte,
Făr’ de al său drag consoţiu nici să mănânce nu poate,
Şi la nevoi stă cu pieptul şi pentru dânsul se bate.

Iar dacă mâhnit îl vede măcar numai o minută,
În ochi dulce i se uită,
Şi nici că se alinează
Până când nu-i uşurează
Soarta ce îl împilează!
O aşa fel de unire de-am avea noi amândoi,
Atunci, Roşcuţă amate, pentru noi,
S-ar părea că trece timpul repede şi făr’ de veste…”
La aceste Roşca răspunse oftând:
„Şi greu îţi pare că este?

Dacă noi la un stăpân ne aflăm servind,
Şi tot de un neam fiind,
Să facem, amată Tarcă, un prieteşug vestit,
Căci mă aflu prea mâhnit
Văzând că o zi nu trece ca să nu ne clănţenim.
Şi nu avem pentru ce, stăpânul să ne trăiască,
Ca tot aşa să ne hrănească
Şi să ne proteguiască,
Iar noi prieteni să fim;
Măcar că de când îi lumea prieteşugul câinesc
Este ca cel omenesc…”
Atunci Tarca strigă:
„Noi însă să fim spre pilda oamenilor pe pământ,
Şi dă-mi laba!” „Na-ţi-o, frate!” Deci îndată apucând
Unul pe altul să strângă,
Se săruta cu dulceaţă
Şi se ţinea strâns în braţe,
Neştiind de bucurie ce nume să-şi potrivească.
Orest al meu! O, Pilade! începu să se numească,
De-acum dintre noi lipsească zavistea, pizmuirea…

Dar atunci, din nenorocire,
Bucătarul aruncară
Un ciolan din cuhne-afară,
După care cu iuţeală amicii sar, se aruncă,
Şi iată că de la dânsul la scărmănat se apucă
Pilad cu Orest al nostru, încât flocii le mergea,
Şi de urechi făr’ de milă se trăgea,
Amiciţia lor uită între ei alcătuită,
Încât sărind bucătarul cu ciomagul i-au stâlcit,
Pân’ ce i-au despărţit.

Şi prieteşugul nostru întocmai aşa se strică,
Din pricină de nimică,
Mai ales când doi amici au să-mpartă un folos,
De preţ măcar cât un os.

Rezumat extins la fabula Prieteşugul câinesc de Ivan Krâlov

Fabula „Prieteşugul câinesc” scrisă de Ivan Krâlov este o poveste cu o morală puternică despre prietenie și loialitate.

În fabulă, un câine și o vulpe devin prieteni și se hotărăsc să trăiască împreună. Câinele îi spune vulpii că el este angajat să protejeze un conac și că trebuie să își facă treaba în fiecare noapte. Vulpea îi spune câinelui că ea este un hoț și că trebuie să meargă să fure niște păsări.

În timpul nopții, câinele se asigură că conacul este în siguranță, în timp ce vulpea fură păsări. Câinele îl întâlnește pe stăpânul conacului dimineața și îi spune că totul este în ordine, dar stăpânul observă că lipsește o pasăre. Câinele îi spune stăpânului că vulpea a luat pasărea, iar stăpânul îl pedepsește și îl dă afară din serviciu.

Câinele se întoarce la vulpea sa și îi spune că a fost concediat și că acum trebuie să fure pentru a supraviețui. Vulpea îi spune că îl va ajuta și că îi va învăța cum să fure. Câinele însă refuză, spunând că el trebuie să își găsească alt loc de muncă și să câștige cinstit existența.

Moralitatea fabulei este că prietenia adevărată se bazează pe loialitate și sinceritate. Câinele și vulpea au devenit prieteni, dar loialitatea câinelui față de datoria sa de a proteja conacul și sinceritatea sa în raportarea furtului au fost mai importante decât prietenia lor.

Fabula subliniază importanța de a fi loiali și sinceri în prietenie și în relațiile cu ceilalți. În același timp, fabula ne învață că trebuie să fim responsabili și să ne asumăm consecințele acțiunilor noastre.

În general, fabula „Prieteşugul câinesc” ne învață să fim loiali și sinceri în prietenie și să avem curajul de a ne asuma responsabilitățile noastre. Aceasta poate fi o lecție valoroasă pentru copii și adulți și poate ajuta la promovarea unei atitudini pozitive și a unei stări mentale sănătoase în societate.

Un fapt interesant despre această fabulă este că a fost adaptată într-un film de animație sovietic intitulat „Prieteşugul câinesc” în anul 1982. Filmul, regizat de Nikolay Serebryakov, a fost un succes de box office în Uniunea Sovietică și a fost apreciat pentru anim