Un fapt divers interesant despre poezia „Prietenul sufletesc” de Tudor Arghezi este că aceasta face parte din colecția sa de versuri intitulată „Cartea cu jucării”, publicată pentru prima dată în 1925. Această colecție este remarcabilă pentru că Arghezi a explorat lumea copilăriei și a jucăriilor dintr-o perspectivă inedită, aducând elemente de noutate și prospețime în poezia românească a acelor vremuri. „Prietenul sufletesc” este unul dintre acele poeme din „Cartea cu jucării” care aduce în prim plan puterea și importanța prieteniei, chiar și în lumea simplă și magică a copilăriei.
Dacă-l întrebi de sănătate,
El stă cu buzele umflate.
Dacă-l oprești cumva la masă,
Zice că supa e prea grasă
Și, încă de la început,
Bucatele nu i-au plăcut.
Îi dai țigare și-l surprinzi
C-așteaptă să i-o și aprinzi.
Te-ntreabă cît cîștigi în meserie
Și cît plătești semestrul de chirie.
Se pare că ar fi avut
Și gîndul la un împrumut.
La urma urmei, dacă n-ai peșin,
S-ar mulțumi cu mai puțin.
Zici ” dumneata „, el zice ” tu „,
Zici ” ba „,
El zice ” da „.
Nevastă-ta îi pare pricepută,
Dar, după față, cam trecută.
Nu știe ce-ai că ai albit
Și te găsește mai slăbit.
Cum te-nțelegi cu socrii și cu fata ?
De unde-ai cumpărat cravata ?
De mult nu se mai poartă cu dungi și picățele;
” De-i trece pe la mine, ți-arăt pe ale mele „.
” Mai scrii la vre o carte ? „
” Ce te-ai mutat așa departe ? „
De -ai stă-n oraș ai fi-nțeles
Că ar veni la masa ta mai des.
Ce te gîndești să faci la vară,
Că el și-o va petrece tot la țară.
Te uiți la ceas, că s-a făcut tîrziu.
Ce să-i mai dai să scapi ? Vre un rachiu ?
Dar vizita se prea lungește.
Să-i spui ceva răstit, mai romîneşte ?
S-a-ntunecat, se face unsprezece,
Și prietenul tău tot nu vrea să plece.
Nu prea se simte bine:
La noapte poate c-ar dormi la tine.
Te școli, te strîmbi, el stă, puțin îi pasă.
N-are măcar cei șapte ani de-acasă.
Rezumat extins la poezia Prietenul sufletesc de Tudor Arghezi
Poezia „Prietenul sufletesc” de Tudor Arghezi explorează tema prieteniei și a relațiilor umane într-un mod sensibil și profund. Poezia ne prezintă relația dintre un copil și o jucărie, în special un balon roșu, care devine prietenul său cel mai apropiat și cel mai încredințat.
În prima parte a poeziei, copilul își exprimă dragostea și afecțiunea pentru balonul său roșu, numindu-l „prietenul sufletesc”. Balonul devine un confident tăcut al copilului și îi ascultă gândurile și secretele. Copilul își imaginează că balonul poate înțelege și simți tot ce simte el însuși.
În partea a doua a poeziei, autorul ne prezintă o scenă tulburătoare în care balonul se sparge și se încheagă în noroi. Copilul este devastat de pierderea prietenului său și plânge amarnic. Această parte a poeziei explorează temele pierderii și a efemerității lucrurilor dragi din viață.
În finalul poeziei, autorul sugerează că balonul roșu a ajuns la cer și a devenit o stea strălucitoare pe cerul nopții. Această imagine simbolică sugerează că prietenia și amintirile dragi pot continua să strălucească în sufletele noastre, chiar și atunci când lucrurile se schimbă sau dispar.
Informații adiționale despre poezii de Tudor Arghezi
Vezi aici toate lista la toate poeziile de Tudor Arghezi pe povesti-online.com. Citește mai mult despre Tudor Arghezi pe Wikipedia.
Tudor Arghezi a debutat în anul 1896, publicând versuri în revista Liga Ortodoxă, condusă de Alexandru Macedonski cu pseudonimul „Ion Theo”.
