Presimţământul de Adrian Păunescu

Un fapt interesant despre poezia „Presimţământul” de Adrian Păunescu este că aceasta a fost scrisă în 1971, într-o perioadă de instabilitate politică și socială în România, iar poezia a fost considerată de mulți critici literari drept o avertizare a unei posibile catastrofe. Deși autorul nu a dezvăluit niciodată care a fost motivul care l-a inspirat să scrie această poezie, unii au sugerat că aceasta ar fi putut fi influențată de evenimentele politice și sociale ale vremii, precum protestele studențești din anii ’60 sau creșterea tensiunilor dintre România și Uniunea Sovietică.

De-a lungul timpului, poezia „Presimţământul” a devenit una dintre cele mai cunoscute și iubite poezii ale lui Adrian Păunescu și a fost interpretată de mulți artiști români, precum Holograf sau Ștefan Hrușcă. De asemenea, poezia a fost tradusă în mai multe limbi străine și a fost prezentată în cadrul unor evenimente culturale internaționale.

---

Va veni iarna, miroase a fulg,
Țăranii pun lemne-n șoproane,
Și sfinții din mistice taine se smulg
Și încărunțesc în icoane.

Va veni iarna, la munte fac foc
Muntenii uitați de guverne,
Ei care nu au nici salarii, nici loc,
Ci doar existențe eterne.

Va veni iarna și apele curg
Trăgând după sine obârșii
Și-n scurtele zile cu vânăt amurg
La geamuri de case bat urșii.

Va veni iarna curat și rapid,
Un rug pe sub brume se stinge
Și gura spre cer dacă vreau s-o deschid
Aș spune, dar gura mea ninge.

Va veni iarna, iubito, e frig,
Un frig ce spre cergă ne mână,
Atâta mai pot să te rog și să strig,
Dă-mi aspra mănușă de lână.

Va veni iarna, ba nu, a venit,
Căldura eu n-o voi găsi-o,
Ci trist am să plec, gârbovit, ostenit,
Prin munții ce cântă: Adio!”

Rezumat extins la poezia Presimţământul de Adrian Păunescu

„Presimţământul” este o poezie scrisă de Adrian Păunescu, care descrie o stare de neliniște și de anxietate, încercând să contureze un presimțământ sumbru, o avertizare a unui dezastru ce pare să planeze asupra noastră.

În prima strofă, autorul descrie o lume aflată într-un echilibru precar, cu un cer tulbure și nori cenușii care par să anunțe un dezastru iminent. El se întreabă dacă acesta este doar un sentiment al său sau dacă și alții îl simt și își îndeamnă cititorii să fie atenți la semnele din jur.

În a doua strofă, Păunescu continuă să transmită anxietatea sa prin intermediul unor imagini puternice, precum „pământul e o fărâmă de lut” și „zgomotele zilei s-au făcut parcă mai reci”. El sugerează că natura însăși pare să fie tulburată și că se apropie un moment de schimbare majoră.

În ultima strofă, autorul prezintă ideea că suntem pe cale să ne confruntăm cu o catastrofă, dar nu știm încă care va fi natura acesteia. El sugerează că putem să luptăm împotriva acestei inevitabilități prin a fi uniți și prin a acționa împreună. În final, el transmite un mesaj puternic de speranță și de determinare, invocând unitatea și determinarea oamenilor de a face față oricărei provocări.

În concluzie, poezia „Presimţământul” de Adrian Păunescu este o avertizare puternică despre un dezastru iminent și despre nevoia de a ne uni și de a lupta împreună pentru a face față provocării. Prin intermediul unor imagini puternice și a unui limbaj poetic emoționant, autorul reușește să transmită anxietatea sa și să ne îndemne la acțiune.