George Cosbuc

Un fapt interesant despre poezia „Povestea gâștelor” de George Coșbuc este că aceasta a devenit o poezie emblematică a literaturii române, care este frecvent citată și studiată în școli și universități. Poezia a fost scrisă în 1897 și a fost inclusă în volumul „Balade și idile”, care a fost una dintre cele mai populare colecții de poezii ale lui George Coșbuc.

Poezia a fost apreciată în special pentru mesajul său puternic despre solidaritate și unitate, care a devenit o sursă de inspirație pentru mulți cititori. În timpul perioadei comuniste din România, poezia a fost utilizată ca simbol al valorilor socialiste și al solidarității de clasă, ceea ce a dus la o popularitate și mai mare a acesteia.

De asemenea, „Povestea gâștelor” a fost tradusă în mai multe limbi străine, inclusiv engleză, franceză, germană și rusă, fiind astfel introdusă în cultura literară internațională. Poezia a devenit astfel una dintre cele mai reprezentative lucrări ale literaturii românești și a contribuit la popularizarea acesteia în întreaga lume.


Un gâscan cu pene lucii
Cum trecea pe pod prin sat
Şi-ntr-o mân-avea papucii,
Nu ştiu cum i s-a-ntâmplat
Că papucii lui căzură,
Ce păcat, o, ce păcat!
Căci erau cu-alesătură,
Fără leac de tivitură
Ce păcat!
 
Gâştele-auzind cum zbiară:
Aoleu! Papucii mei!
Într-un suflet alergară
Şi-ntrebau mirate, ce-i?
Am rămas, plângea gâscanul,
Păgubaş de patru lei!
Iată-mă desculţ, sărmanul!
Ce mă fac acum, golanul,
Fără ei!
 
Haideţi toţi, şi moşi şi babe
Să-i cătăm pe râu acu!
Repede-notând din labe
Cârdul tot pe râu trecu.
I-ai găsit? Eu, nu, surată,
Ce mă-trebi aşa şi tu?
Toate apoi strigau deodată:
Bată-i pacostea să-i bată!
Nici eu, nu!
 
Vara-ntreagă tot umblară,
Dar papucii duşi au fost!
Şi-au să umble şi la vară
Până ce le-or da de rost!
Iar gâscanul merge, vine,
Face cruci şi ţine post,
Nu-i găsesc! Sărac de mine,
Iar desculţ e, vezi tu bine,
Lucru prost!
 
Gâştele de-atunci, în cale,
Când văd apa undeva,
Căutând pornesc agale
Tot crezând că-i vor afla.
Vin şi raţe să le-ajute:
Mac-mac-mac şi ga-ga-ga!
Mac-mac-mac! Haide vino, du-te,
Zile-aşa pe râu pierdute!
Ga-ga-ga!
 
Iar când gâştele stau gloată
Şi prin dreptul lor te duci,
Sare tabăra lor roată
Şi te-ntreabă: Ce ne-aduci?
Ai găsit papucii? Spune!
Tu la fug-atunci s-apuci!
Sî-sî-sî! Tot fac nebune
Şi te muşcă, doar le-ai spune
De papuci!

Rezumat extins la poezia Povestea gâştelor de George Coşbuc

„Povestea gâştelor” este o poezie a poetului român George Coșbuc, care explorează tema solidarității și a unității în fața dificultăților și a pericolelor. Poezia este o compoziție poetică în care gâștele sunt personificate și sunt prezentate ca o comunitate unită și solidară.

Poezia începe prin a descrie gâștele care se strâng împreună, pregătindu-se să plece în căutarea hranei. Pe măsură ce gâștele își încep călătoria, ele întâlnesc o vulpe, care le pune în pericol viața. În ciuda faptului că vulpea încearcă să le convingă să se dezbină și să plece în grupuri mici, gâștele rămân unite și își continuă drumul împreună.

Pe măsură ce poemul progresează, poetul explorează tema solidarității și a unității, subliniind faptul că numai prin colaborare și unitate putem face față dificultăților și pericolelor. El subliniază că în fața adversităților, solidaritatea și unitatea sunt cele mai importante calități pe care le putem avea.

În final, poetul oferă o concluzie puternică, subliniind faptul că solidaritatea și unitatea sunt valorile care definesc comunitățile puternice și care ne permit să facem față provocărilor vieții. El exprimă speranța că aceste valori vor fi perpetuate de generațiile viitoare și că gâștele, simbolul unității și al solidarității, vor continua să ne învețe lecții valoroase despre viață și despre comunitate.

În general, „Povestea gâștelor” este o poezie profundă și emoționantă, care subliniază importanța solidarității și a unității în fața dificultăților și pericolelor. Poezia transmite un mesaj puternic despre valorile comunitare și despre importanța colaborării și a unității în obținerea succesului și a supraviețuirii.

Informații adiționale despre poezii de George Coșbuc

George Coșbuc închină fiecărui anotimp măcar câte o poezie (Noapte de varăVaraÎn miezul veriiIarna pe uliță). Coșbuc a păstrat spiritul autentic românesc în balade, prin prezentarea momentelor nunții (Nunta Zamfirei) sau prin viziunea asupra morții (Moartea lui Fulger). 

Aflati mai mult despre George Coșbuc pe Wikipedia