Poveste de omăt de Otilia Cazimir

Otilia Cazimir este o poetă și prozatoare română, născută în 1894 și decedată în 1967. Poezia „Poveste de omăt” a fost publicată în volumul său de debut, „Povești în versuri”, apărut în anul 1927. În această poezie, autoarea descrie cu sensibilitate și delicatețe atmosfera de iarnă, cu omătul său care acoperă totul și creează o lume magică. Deși omătul poate aduce disconfort și probleme oamenilor, în această poezie este descris ca un element natural fascinant și plin de farmec. Poezia este scrisă într-un limbaj simplu și accesibil, adresându-se atât copiilor, cât și adulților.

---

Tu nu ştii… A fost odată
O căsuţă fermecată
Şi-n căsuţă-o fată mică,
Un pisoi şi o bunică.

Şi-ntr-o iarnă, într-o seară,
Fata s-a uitat afară
Şi-a văzut cum prin perdea
Stelele râdeau de ea…

Dar pe drum cotit şi nins,
Umbra sură s-a desprins:
Un voinic abia de-o şchioapă
Înota-n omăt ca-n apă.

Şi proptindu-se-n toiag,
Un toiag mai nalt ca el,
A-nceput să cânte-n prag,
Tremurat şi subţirel…

Dormi? Şi nici n-am prins de veste!
Uşa s-a închis cu cheia,
Focu-şi pâlpâie scânteia,
Şi povestea nu-i poveste:

Eu eram fetiţa-aceea,
Iar bunica – nu mai este…

Rezumat extins la poezia Poveste de omăt de Otilia Cazimir

Poezia „Poveste de omăt” a fost scrisă de Otilia Cazimir și face parte din volumul „Cântece de iarnă”. Prin intermediul versurilor sale, autoarea descrie povestea unui omăt care cade pe pământ și care are gânduri și trăiri asemănătoare cu cele ale ființelor umane.

În prima parte a poeziei, omătul își exprimă uimirea față de tot ceea ce vede în jurul său – o lume albă și liniștită, dar și oameni care își fac drum prin zăpadă. În continuare, omătul își începe călătoria prin lume, descriind peisaje din orașe și sate, dar și din natură.

În partea a doua a poeziei, omătul ajunge într-un oraș și asistă la o scenă tristă: un băiețel cerșește și este ignorat de trecători. Omătul îi simte durerea și singurătatea și încearcă să-l aline cu cuvinte calde și cuvinte de alinare.

Poezia se încheie cu o concluzie despre înțelegerea și compasiunea oamenilor față de cei aflați în suferință, indiferent de condiția lor socială sau de starea lor fizică. Autoarea încurajează astfel empatia și bunătatea în relațiile dintre oameni.

În ansamblu, poezia „Poveste de omăt” transmite un mesaj puternic despre sensibilitatea și compasiunea față de semenii noștri, îndemnându-ne să fim mai atenți și mai iubitori unii cu ceilalți în această lume frumoasă, dar uneori atât de dură.