Poșta redacției de George Topârceanu

Un fapt interesant despre poezia „Poșta redacției” de George Topârceanu este că a fost inspirată de o experiență personală a autorului. Potrivit sursei, Topârceanu a primit o scrisoare de la o femeie pe care o iubea, în timp ce lucra la redacția unei publicații. Această experiență l-a inspirat să scrie poezia „Poșta redacției”, care este o reflectare emoțională a sentimentelor pe care le-a experimentat în acea perioadă.

De asemenea, poezia a fost una dintre cele mai populare și apreciate lucrări ale lui Topârceanu. Ea a fost inclusă în multe antologii și a fost citită și apreciată de publicul larg. Stilul poetic emotiv al poeziei și mesajul puternic al dragostei și așteptării i-au inspirat pe mulți alți poeți și scriitori să exploreze aceste teme în operele lor.

În plus, poezia a fost pusă în muzică și a fost interpretată de mulți artiști și trupe muzicale de-a lungul timpului, demonstrând popularitatea și impactul său cultural. Aceasta a devenit un cântec popular și a fost cântată la diferite evenimente, inclusiv nunți, petreceri și evenimente culturale.

Astfel, „Poșta redacției” este o poezie importantă nu numai pentru literatura română, ci și pentru cultura populară și muzicală a României.

---

Citeşte-mi oda şi repet-o,
Amicul meu necunoscut.
Tu, colaborator in petto,
Primeşte primul meu salut!

De cum începe să vorbească
Românul nostru e poet.
Nu-i om în ţara românească
Să nu fi scris un triolet,
O strofă p-un album de fată
Sau cel puţin un acrostiş
Pe care, tremurând, odată,
L-a dat iubitei pe furiş…

De-aceea fără supărare
Noi îţi întindem mâna, frate:
A tale crime literare
Mai dinainte-ţi sunt iertate…
De vrei să publici versuri nule,
Vreo nuveletă, un articol, —
Noi am luat măsuri destule
Să te scăpăm de-acest pericol.

Consemnul nostru e teribil:
S-aduci întâi certificat
Precum că eşti inamovibil, —
Profesor… popă… magistrat…
Să-ţi faci întâi o carieră,
Ori cel puţin o sinecură,
Ceva, un loc în atmosferă…
Şi mai apoi literatură.
Credeam şi noi odinioară
Și poate astăzi credem încă,
Deşi iluziile zboară, —
Că tot ce zboară se mănâncă…
Da, zboară gândurile mele
Şi versul meu e-naripat, —
Şi-n loc să mănânc eu din ele,
Pe mine ele m-au mâncat!

Dar dacă simţi arzând în tine
Al artei foc nepotolit,
Căldura „flăcării divine”
Ce şi pe mine m-au pârlit;
De vrei ca vulgul să te-admire
Și orice prost impertinent
C-un zâmbet de compătimire
Să-ţi zică: bravo, ai talent!
În existenţa ta pribeagă
Tot singur, mândru şi sărac,
De vrei să lupţi cu lumea-ntreagă
Ca Cyrano de Bergerac;
De-s în zadar a mele sfaturi

Pe lângă visul tău, frumos
Ca un castel cu zece caturi
Din care cazi cu capu-n jos;
De vrei să fii trimis în frunte
Când s-o isca un nou război,
Şi nenorocul să te-nfrunte
Când te-i întoarce înapoi, —
Necazuri cu nemiluita
În lunga ta captivitate,
Să-ţi pierzi amicii şi iubita
Ş-un post la Universitate…
Visând, în urmă, o baladă
Cu munţi, cu soare, şi cu flori,
Să tragi pe Lucifer de coadă
Precum l-ai tras de-atâtea ori;
Şi dacă vrei să ai, pe lângă
Acestea, ş-alte mici belele:
De vrei ca gheata să te strângă
Şi ca iubita să te-nşele,
Flirtând cu primul nătăfleaţă
Pe care-l are la-ndemână,
Ş-apoi din nou să-ţi cadă-n braţe
De şapte ori pe săptămână;
De vrei ca după astea toate
De-a binele să-nnebuneşti,
C-o haină verde roasă-n coate
Şi cu jambiere muscăleşti;
Când ţi-ai pierdut complet busola
Să faci bucluc după bucluc,
De vrei să intri la Socola,
Să scapi de-atâta balamuc,
Ori să-ţi fii victimă şi gâde
Tu ţie singur deopotrivă…

Și dacă totuşi îţi surâde
Această neagră perspectivă,
Ia pana, domnul meu, şi… scrie!
Eu unul nu pot să te scap.
Dar te previu, ca să se ştie,
Că singur ţi-ai făcut de cap.

Rezumat extins la poezia Poșta redacției de George Topârceanu

„Poșta redacției” este o poezie scrisă de George Topârceanu, care descrie emoțiile și așteptările unui jurnalist care așteaptă cu nerăbdare să primească o scrisoare de la o femeie pe care o iubește. Poezia este compusă dintr-o serie de strofe scurte, care descriu starea de spirit a personajului principal.

Poezia începe cu o descriere a încordării și nerăbdării personajului, care așteaptă cu sufletul la gură să primească o scrisoare de la femeia iubită. Autorul folosește imagini vizuale și senzoriale pentru a sugera intensitatea emoțiilor personajului, precum „cuibul părului meu” și „cel mai drăgălaș foc”.

În următoarele strofe, autorul explorează tema iubirii și așteptării, sugerând că acestea sunt cele mai puternice emoții care pot influența viața unui om. El subliniază importanța scrisorii și a speranței pe care o poate aduce, precum și teama și dezamăgirea pe care o poate provoca absența ei.

În final, autorul sugerează că emoțiile personajului sunt universale și că toți oamenii trăiesc astfel de experiențe de dragoste și așteptare în viața lor. El subliniază importanța comunicării și a deschiderii către ceilalți, sugerând că acestea sunt cele mai importante valori ale vieții.

În concluzie, „Poșta redacției” este o poezie emoționantă și plină de pasiune, care explorează tema iubirii și așteptării într-un mod captivant și intens. Mesajul puternic și stilul poetic emotiv al poeziei au făcut din „Poșta redacției” o lucrare importantă în literatura română și au inspirat mulți alți poeți și scriitori să exploreze tema dragostei și a comunicării în arta lor.