Poezia „Poporală” a fost publicată pentru prima dată în 1897, în volumul „Balade și idile”, și a devenit una dintre cele mai cunoscute și apreciate poezii ale lui George Coșbuc.
În poezie, autorul descrie o petrecere populară la care participă toți locuitorii satului, de la bătrâni la copii. Atmosfera este plină de bucurie și veselie, iar oamenii dansează și cântă împreună. În final, autorul își exprimă dorința de a trăi mereu astfel de momente frumoase și de a fi mereu alături de poporul său.
Poezia a devenit un simbol al valorilor și tradițiilor populare românești, precum și al dorinței de libertate și autenticitate culturală. Ea a fost recitată și cântată de-a lungul timpului de mulți artiști și interpreți români, devenind unul dintre cele mai iubite cântece populare.
Când geme şi urlă şi tună
În martie cerul cu ploi
Soseşte-n stârnita furtună
Din nou primăvara la noi.
Ieri toată mânia naturii
Urlat-a în văzduhul cu nori,
Iar astăzi copacii pădurii
Stau veseli cu proaspete flori.
Dar omul când fost-a sărmanul
Strivit de furtunile reci,
El nu mai re-nvie la anul,
Şi nu mai dă muguri în veci!
S-au dus primăverile-i, toate,
Şi iarna-l acopere grea,
Nici vânt şi nici soare nu poate
Zăpezile frunţii să-i ia.
Rezumat extins la poezia Poporală de George Coşbuc
„Poporala” este o poezie de George Coșbuc, publicată pentru prima oară în anul 1895 în volumul „Bătrânețe de haiduc”, alături de alte poezii cu caracter folcloric.
Poezia redă povestea unei iubiri neîmplinite dintre un flăcău și o fată din sat, care alege să se mărite cu un bărbat bogat din oraș, renunțând astfel la iubirea adevărată.
Poezia este scrisă în versuri populare, cu un ritm alert și cu un limbaj simplu și accesibil, ce îi conferă un caracter folcloric și o apropie de lumea satului și de tradițiile populare.
Tema principală a poeziei este dragostea neîmplinită, dar sunt prezente și alte teme precum tradițiile și obiceiurile populare, diferențele de clasă și viața în mediul rural.
Prin intermediul acestei poezii, George Coșbuc reușește să transmită o imagine a lumii țărănești, cu obiceiurile și tradițiile sale, dar și cu problemele și suferințele oamenilor din această lume.
În general, „Poporală” este considerată una dintre cele mai frumoase și mai reprezentative poezii ale lui George Coșbuc, fiind inclusă în multe antologii și culegeri de poezie.
Informații adiționale despre poezii de George Coșbuc
George Coșbuc închină fiecărui anotimp măcar câte o poezie (Noapte de vară, Vara, În miezul verii, Iarna pe uliță). Coșbuc a păstrat spiritul autentic românesc în balade, prin prezentarea momentelor nunții (Nunta Zamfirei) sau prin viziunea asupra morții (Moartea lui Fulger).
Aflati mai mult despre George Coșbuc pe Wikipedia