Popasul ţiganilor de George Coşbuc 

„Pasărea măiastră” este o colecție de poezii pentru copii, scrisă de Grigore Vieru. Cartea conține peste 70 de poezii, care au devenit extrem de populare în rândul copiilor din Republica Moldova și România. Printre cele mai cunoscute poezii se numără „Povestea porcului”, „Măgarul” și „Pescarul și păunul”.

Grigore Vieru a fost un poet și scriitor moldovean, considerat unul dintre cei mai importanți reprezentanți ai literaturii românești din secolul XX. El este cunoscut în special pentru poezia sa lirică, care se concentrează pe teme precum dragostea, natura și viața rurală.

Cartea „Pasărea măiastră” a fost publicată în 1976 și a avut un mare impact asupra copiilor din Republica Moldova și România. Poemele sunt scrise într-un stil simplu și accesibil, iar subiectele sunt inspirate din viața de zi cu zi a copiilor, precum și din natură și animalele sălbatice.

În noapte, sub poale de codru-nverzit,
E freamăt de glasuri, un tainic şoptit;
Ard galbene flăcări şi-n zare de foc
Vezi chipuri sinistre grămadă-ntr-un loc.
 
Ţiganii, drumeţi cei vecinici ei sânt!
Cu ochii de fulger, cu pletele-n vânt;
La Nilul cel galben departe născuţi,
Ei arşi sunt de soare, de vânturi bătuţi
 
Aproape de flăcări, pe pajişte stau
Bărbaţii sălbatici şi chiote dau,
Femeile-aleargă mâncare făcând
Şi umplu paharul şi-l poartă pe rând.
 
Ei cântece cântă şi basme îşi spun
Din vremuri mai bune c-un alt cer mai bun
Bătrâna ţigancă, acolo sub brazi,,
Descântece-nvaţă pe negri nomazi
 
Şi oacheşe fete se-nşiră la joc
În cerul cel magic al zării de foc,
Răsună ghitara fierbinte şi-ntins
Şi jocul se-ncinge sălbatic şi-aprins.
 
În urmă se culcă, odihnă cătând;
Le freamătă brazii s-adoarmă curând.
În vis, exilaţii pământului lor
Văd Sudul, o ţară, şi ei un popor.
 
Dar zorile roşii se varsă pe cer,
Frumoasele visuri fantastice pier.
Greu scârţâie carul, ei pleacă la pas –
Dar unde? O viaţă de drum şi popas!

Rezumat extins la poezia Popasul ţiganilor de George Coşbuc 

Poezia „Popasul ţiganilor” de George Coşbuc este o lucrare cu accente romantice, care descrie o scenă de popas a unei familii de ţigani într-un câmp. Poetul subliniază contrastul dintre această scenă idilică şi lumea dură şi necruţătoare din jurul lor.

În poezie, ţiganii sunt descrisi ca fiind liberi şi fericiţi, în timp ce oamenii din societatea mai largă sunt descrişi ca fiind prinşi într-un ciclu de muncă şi nefericire. Cu toate acestea, Coşbuc sugerează că această libertate vine la un cost, deoarece ţiganii sunt priviţi cu dispreţ şi sunt nevoiţi să trăiască la marginea societăţii.

În cele din urmă, poezia devine o meditaţie asupra felului în care nevoia de libertate se împleteşte cu necesitatea de a fi acceptat şi de a aparţine unei comunităţi. Poetul sugerează că, în ciuda dificultăţilor şi a dispreţului din partea societăţii, ţiganii sunt capabili să-şi găsească fericirea şi să-şi valorifice libertatea lor, iar aceasta este o lecţie importantă pentru toţi oamenii.

În ansamblu, poezia „Popasul ţiganilor” este o meditaţie profundă asupra libertăţii, apartenenţei şi prejudecăţilor, prezentate într-o manieră poetică şi evocatoare.