Pomul de Grigore Vieru

Un fapt interesant despre poezia „Pomul” de Grigore Vieru este că aceasta a fost scrisă la începutul anilor ’60, într-un moment în care natura și mediul înconjurător nu erau subiecte prea frecvente în literatura română. În acea perioadă, majoritatea poeziilor aveau teme sociale, politice sau existențiale, iar Grigore Vieru a adus un suflu nou în literatură, abordând subiecte legate de natură și de relația omului cu mediul înconjurător.

„Pomul” a devenit o poezie emblematică pentru Grigore Vieru, fiind una dintre cele mai cunoscute și apreciate poezii ale sale. Poezia a fost inclusă în multe antologii de literatură română și este studiată în școli și universități, fiind considerată un exemplu de sensibilitate și emoție în poezia contemporană.

De asemenea, „Pomul” a fost pusă pe muzică de mai mulți compozitori, fiind interpretată de artiști celebri, precum Maria Tănase sau Grigore Leșe. Melodia „Pomul” a devenit o piesă de referință în folclorul românesc și a fost inclusă în numeroase albume și spectacole de muzică tradițională.

În plus, poezia „Pomul” a fost tradusă în mai multe limbi străine, fiind apreciată și în afara granițelor țării. Astfel, poezia a devenit un simbol al poeziei românești și un exemplu de universalitate a mesajului artistic.

---

Pomul, dacă-i ceri ori ba,
Îţi întinde creanga: ia!
E1 din rodul care-1 are
Dă la mic şi dă la mare.
Nişte poame printre foi
Lasă şi la piţigoi.
Şi prin iarba de sub ramuri
Lasă şi la alte neamuri:
La boboci şi la furnici
Şi la iepuri, la arici…
Însă cui cât dă anume
Nu se laudă la lume.

Rezumat extins la poezia Pomul de Grigore Vieru

„Pomul” este una dintre cele mai cunoscute poezii ale poetului Grigore Vieru și o emblemă a poeziei sale despre natură și viață. Poemul începe cu o descriere a unui pom înflorit, care impresionează prin frumusețea și splendoarea sa. Autorul subliniază faptul că pomul este un simbol al vieții și al fertilității și că fiecare floare în parte este o mică minune a naturii.

Poezia continuă cu o imagine a unui băiat care se plimbă prin livadă și privește cu admirație la pomul înflorit. El se oprește sub crengile pomului și își exprimă recunoștința față de natură pentru frumusețea și bogăția sa. În același timp, el se gândește la fragilitatea vieții și la trecerea timpului, amintindu-și de faptul că viața este efemeră și că fiecare clipă trebuie trăită cu intensitate și înțelepciune.

În partea a doua a poeziei, autorul subliniază faptul că pomul este un simbol al iubirii și al speranței, care poate aduce alinare și alinare sufletească chiar și în cele mai dificile momente ale vieții. Pomul este un simbol al legăturii dintre om și natură și un exemplu al armoniei și echilibrului din lume.

În finalul poeziei, autorul concluzionează că pomul reprezintă un simbol al vieții și al speranței și că, prin intermediul său, omul poate găsi liniștea interioară și înțelegerea lumii din jur. În același timp, autorul subliniază faptul că este datoria fiecăruia dintre noi să protejăm natura și să păstrăm frumusețea și bogăția acesteia pentru generațiile viitoare.

În concluzie, „Pomul” de Grigore Vieru este o poezie profundă și emoționantă, care subliniază importanța naturii și a legăturii dintre om și natură. Mesajul poeziei este unul universal și rămâne valabil și astăzi, reprezentând o chemare la acțiune pentru protejarea mediului și păstrarea frumuseții și bogăției naturii pentru generațiile viitoare.