Un fapt interesant despre poezia „Poetul” de Lucian Blaga este că aceasta face parte din ciclul de poezii „Lauda poeziei”, publicat în 1929. Acest ciclu de poezii reflectă profunda legătură a lui Blaga cu arta poeziei și cu rolul poetului în societate. În „Poetul,” Blaga explorează complexitatea și pasiunea creativă a unui artist și modul în care acesta se raportează la lumea din jurul său. Este o poezie care celebrează actul creației și pasiunea pentru poezie, dezvăluind adâncimea gândirii poetului român.
Întru pomenirea lui Rainer Maria Rilke
Prietenă, să nu mai rostim zădarnicul sunet
cu care-l chemau muritorii!
Astăzi, vorbind pentru toţi
el nu are chip şi nu are nume – poetul!
Viaţa lui mult ne-am mirat,
ca un cântec cu tulbure tâlc,
ca un straniu eres.
În ani de demult
poetul, cuvântul strivindu-şi, a îndurat
năpastele toate cu bărbăţie
şi cele mai mari, cele mai crunte dureri, şi le-a stins
în muntele singurătătii, ce şi-a ales.
Când la un semn
sau surpat albăstrimile cerului,
şi minutarele vremii treceau
ca tăişuri prin toată făptura,
în anii aceia, poetul voi să uite de semeni şi vatră.
În anii cumplitelor pâcle
când pământenii cu sfânta lor omenie şi carne
s-au destrămat fără număr,
şi viaţa – atâta s-a stins
de-ar fi fost, vai, tocmai de-ajuns
ca duhul să prindă trup pe pământ,
Poetul, cu numele şters şi pierdut, s-a retras
sub pavăza muntelui,
făcându-se prieten înaltelor piscuri de piatră.
Şi neajuns, neclintit, a rămas în jocul destinului
flancat de albe şi negre solstiţii
mare şi singur.
Nu l-a ucis amarnica grijă din vale, nici gândul
că Dumnezeu răpitu-şi-a singur putinţa-ntrupării.
Nu l-au răzbit nici tunetul din depărtări,
nici tenebrele.
Şi nu l-a schimbat în cenuşă
fulgerul care i-a fost pentr-o clipă
oaspete-n prag.
Mereu îşi da sieşi cuvânt
şi pasul său era legământ.
Îngăduie, Prietenă, să-ţi amintesc că Poetul
muri numai mult mai târziu.
Mult mai târziu, ucis
de-un ghimpe muiat în azur
ca de-un spine cu foc de albină.
Muri poetul ucis sub soare de-un trandafir,
de-un ghimpe muiat
în simplu albastru, în simplă lumină.
De-atunci, în frunzare-aplecate
privighetorile toate-amuţiră
uimite de cele-ntâmplate.
Privighetorile ceasului, din rarele noastre grădini,
amuţiră-n lumina ce-apare-n zădar
şi fără de semne, de-atunci.
Şi nu ştiu nimic pe pământ
ce-ar putea să le-ndemne
să cânte iar.
Rezumat extins la poezia Poetul de Lucian Blaga
„Poezia Poetul” de Lucian Blaga explorează profund rolul și identitatea poetului într-un mod emoțional și filozofic. Autorul analizează pasiunea și chemarea creativă a poetului și modul în care acesta se raportează la lumea din jurul său.
Poezia începe prin a prezentat poetul ca un om al visului și al fanteziei, un călător în lumi imaginare. Blaga sugerează că poetul are o putere unică de a aduce la viață cuvintele și gândurile sale, transformându-le în opere de artă.
Însă, pe măsură ce poezia progresează, se dezvăluie și latura mai profundă și mai complexă a poetului. Autorul ilustrează cum poetul simte adesea o presiune interioară și o nevoie de a exprima adevăruri profunde și universal valabile prin intermediul poeziei. El se raportează la poet ca la un „prooroc al lumii interioare,” sugerând că acesta are o conexiune specială cu tainele umane și ale existenței.
În final, „Poetul” de Lucian Blaga subliniază că poetul este un călăuzitor și un purtător de lumină pentru ceilalți oameni. El dezvăluie profunzimea și frumusețea lumii din jurul său prin intermediul creației sale, împărtășind cu ceilalți înțelegerea și perspectiva sa unică asupra vieții.
În ansamblu, această poezie celebră pasiunea și puterea artei poetice, subliniind importanța și influența poetului în societate. Ea invită cititorii să reflecteze asupra naturii creativității și asupra puterii cuvintelor de a inspira și de a ilumina lumea.
Informații adiționale despre poeziile de Lucian Blaga
Vezi aici toate lista la toate poeziile lui Lucian Blaga pe povesti-online.com. Citește mai mult despre Lucian Blaga pe Wikipedia.
A debutat în ziarele arădene Tribuna, cu poezia Pe țărm (1910), și în ziarul Românul (sub semnătura Ion Albu), cu studiul Reflecții asupra intuiției lui Bergson (1914). După moartea tatălui, familia se mută la Sebeș în 1909.
