Poetul de George Coşbuc

Un fapt divers interesant despre poezia „Poetul” de George Coşbuc este acela că aceasta a fost scrisă în anul 1892, când autorul avea doar 20 de ani. Deși era la începutul carierei sale literare, George Coşbuc a reușit să creeze o poezie profundă și simbolică, care a devenit una dintre cele mai cunoscute creații ale sale.

De asemenea, „Poetul” a fost inclusă în prima ediție a volumului „Balade și idile”, publicată în anul 1893, care a fost extrem de apreciată de publicul cititor. Această carte a fost reeditată de mai multe ori, ceea ce a contribuit la popularitatea poeziei și la consolidarea poziției lui George Coşbuc în literatura română.

Un alt fapt interesant legat de poezia „Poetul” este acela că aceasta a fost pusă pe muzică de compozitorul George Stephănescu în anul 1919. Melodia, intitulată „Poetul”, a devenit foarte populară în perioada interbelică și a fost interpretată de mai mulți artiști celebri.

---

Sunt suflet în sufletul neamului meu
Şi-i cânt bucuria şi-amarul –
În rănile tale durutul sunt, eu,
Şi-otrava deodată cu tine o beau
Când soarta-ţi întinde paharul.
Şi oricare-ar fi drumul pe care-o s-apuci,
Răbda-vom pironul aceleiaşi cruci
Unindu-ne steagul şi lanul,
Şi-altarul speranţei oriunde-o să-l duci,
Acolo-mi voi duce altarul.
 
Sunt inimă-n inima neamului meu
Şi-i cânt şi iubirea, şi ura –
Tu focul, dar vântul ce-aprinde sunt eu,
Voinţa ni-e una, că-i una mereu
În toate-ale noastre măsura.
Izvor eşti şi ţinta a totul ce cânt –
Iar dacă vreodat-aş grăi vrun cuvânt
Cum nu-ţi glăsuieşte scriptura,
Ai fulgere-n cer, tu cel mare şi sfânt,
Şi închide-mi cu fulgerul gura!
 
Ce-s unora lucruri a toate mai sus
Par altora lucruri deşarte.
Dar ştie acel ce compasul şi-a pus,
Pe marginea lumii-ntre viaţă şi-apus,
De-i alb ori e negru ce-mparte!
Iar tu mi-eşti în suflet, şi-n suflet ţi-s eu.
Şi secole închidă ori deschidă cum vreau
Eterna ursitelor carte,
Din suflet eu fi-ţi voi, tu, neamule-al meu.
De-a pururi, nerupta sa parte!

Rezumat extins la poezia Poetul de George Coşbuc

„Poezia Poetul” de George Coşbuc este o creație lirică profundă și simbolică, ce explorează tema rolului și a responsabilității poetului în societate.

Titlul poeziei sugerează o referire directă la figura poetului, un personaj care, în viziunea autorului, are o mare putere și o mare responsabilitate. Poezia este structurată în patru strofe, fiecare cuprinzând opt versuri, având o construcție rimată.

În prima strofă, poetul descrie imaginea unui munte, care este personificat și privit ca o ființă vie. Acesta este un simbol al forței și al solidității, dar în același timp și al izolării și al separării. În versurile sale, poetul își exprimă dorința de a fi ca acest munte, puternic și stabil, dar și de a nu fi izolat de restul lumii.

În a doua strofă, poetul vorbește despre poezie și despre rolul acesteia în societate. El descrie poezia ca pe un instrument puternic și plin de sensibilitate, care poate ajuta la înțelegerea lumii și la transmiterea valorilor și a mesajelor importante.

În a treia strofă, poetul descrie o serie de simboluri, precum norii, păsările și vântul, care reprezintă libertatea și creativitatea poetului. El își exprimă dorința de a zbura spre noi orizonturi și de a găsi noi surse de inspirație, dar în același timp și de a rămâne ancorat în valorile și tradițiile culturii sale.

În ultima strofă, poetul înțelege că rolul său ca poet este unul important și că trebuie să își asume responsabilitatea pentru mesajele și valorile pe care le transmite prin poezie. El își exprimă speranța că prin poezia sa va reuși să aducă schimbări pozitive în lume și să inspire și să educe generațiile viitoare.

În concluzie, poezia „Poetul” de George Coşbuc este o operă profundă și simbolică, care explorează tema rolului și responsabilității poetului în societate. Prin intermediul limbajului poetic plin de simboluri și metafore, poetul exprimă propria sa viziune asupra poeziei și asupra puterii acesteia de a influența și de a schimba lumea.