Poeții de Alexandru Macedonski

Un fapt interesant despre poezia „Poeții” de Alexandru Macedonski este că a fost scrisă în perioada simbolismului românesc, o mișcare literară și artistică care a încurajat poeții să folosească simboluri și imagini complexe și abstracte pentru a exprima trăirile și ideile lor.

De asemenea, poezia „Poeții” a fost publicată pentru prima dată în revista literară „Literatorul” în 1892. Aceasta a fost inclusă într-un ciclu de poezii numit „Poemul rondelurilor”, care a reprezentat o continuare a mișcării literare simboliste din România.

Poezia a fost apreciată de criticii literari pentru expresia sa poetică puternică și pentru mesajul său profund. Aceasta a fost inclusă în multe antologii de poezie românească și a fost studiată în școlile și universitățile din România.

De asemenea, poezia „Poeții” a fost interpretată în moduri diferite de către criticii literari, fiind văzută ca o meditație poetică asupra rolului poetului în societate, dar și ca o meditație asupra puterii poeziei de a exprima trăirile și ideile cele mai profunde și mai intime.

---

De ce ca norii cei de iarnă
Ce vin pe câmpuri ca s-aştearnă
Lungi strate de zăpadă,
Se strâng pe unele frunţi june
Nori viforoşi, sumbre furtune
Ce se-mbulzesc grămadă?

Ori nu mai este-n ceruri soare,
Şi-n lume viaţă râzătoare
Misteruri şi amoruri?
Ce patime-i însufleţeşte?
Vrun vis nebun îi urmăreşte
Cu vecinicile-i doruri?

De sunt nebuni, voiesc să-i apăr,
Că-n ochi au fulgere ce scapăr’
Schântei de poezie,
Şi nu e rar să se întâmple
Să poarte-o lume între tâmple
Pe care să n-o ştie!

Cu ei vorbesc frunzele-n cale,
Cu ei şi apele pe vale,
Şi bolţile albastre!
Iar dacă au un corp de tină,
Cu sufletele în lumină
Plutesc mai sus de astre!

De suferinţi, ei sunt exemple,
Când mor li se ridică temple
Şi falnice statuie!
În viaţă însă duc o cruce
Pe care toţi se-ntrec s-apuce
Să-i răstignească-n cuie!

Şi nu e-n stare suferire
Ca să-ntrerupă-a lor menire
Şi nobilă, şi sfântă!
Lor nu le pasă de năpastii;
Zâmbesc pe margini de prăpastii;
Iubesc, mângâie, cântă!

Câştigă pâinea lor prin trude;
Nenorociţii le sunt rude,
Copii, le sunt orfanii;
Îi recunoşti fiindcă-i latră
Toţi câinii ce-au hrănit în vatră,
Toţi câinii, toţi duşmanii!

Cu cerul care le zâmbeşte,
Sunt curcubeul ce uneşte
Sărmana noastră lume!
„Poeţi”, în valea cea de plângeri
Lor li se zice, însă, „îngeri”
E-n ceruri al lor nume!

Rezumat extins la poezia Poeții de Alexandru Macedonski

Poezia „Poeții” de Alexandru Macedonski este o meditație poetică asupra meseriei de poet și a importanței poeziei în societate. Autorul exprimă în poezie dorința de a-și vedea meseria respectată și recunoscută și de a-și găsi locul în lumea literară a vremii sale.

Poezia începe cu o descriere a poetului și a puterii sale de a crea lumea prin cuvinte. Autorul subliniază importanța poeziei în societate, afirmând că poezia este un mijloc prin care oamenii își pot exprima trăirile și gândurile cele mai profunde și mai intime.

În continuare, autorul explorează tema suferinței și a singurătății poetului. El sugerează că poetul este mereu singur și suferă deoarece este înțeles greșit sau ignorat de către societate. Cu toate acestea, el afirmă că poezia poate fi un mijloc de a depăși această singurătate și de a găsi un loc în lumea literară.

În final, autorul sugerează că poetul este un om special, un vizionar și un conducător spiritual care poate influența societatea prin cuvintele sale. El afirmă că poezia poate fi un instrument puternic de schimbare și progres în societate și că poetul ar trebui să fie recunoscut și respectat pentru munca sa.

Poezia „Poeții” de Alexandru Macedonski este considerată una dintre cele mai importante poezii ale sale. Aceasta abordează teme filozofice și existențiale și îi încurajează pe cititori să-și găsească locul în lumea literară și să-și exprime gândurile și trăirile prin poezie.

În general, poezia „Poeții” de Alexandru Macedonski este un exemplu al puterii literaturii de a exprima în mod profund și emoționant trăirile și ideile umane. Aceasta a devenit un simbol al importanței poeziei în societate și a continuat să inspire și să mobilizeze oamenii în dezvoltarea lor personală și spirituală.