Un fapt interesant despre poezia „Poem”, a doua variantă, scrisă de Grigore Vieru, este că ea a fost publicată pentru prima dată în 1974, într-un volum de poezii intitulat „Cântec pentru fiul meu”. Această poezie a devenit una dintre cele mai cunoscute și apreciate poezii ale lui Vieru și a fost inclusă în multe antologii și colecții de poezii românești.
O altă curiozitate legată de această poezie este faptul că, deși este una dintre cele mai cunoscute poezii ale lui Vieru, nu se știe exact despre cine vorbește poezia. Este posibil ca aceasta să fie inspirată din propria sa experiență sau din viața altor oameni pe care i-a cunoscut.
De asemenea, această poezie a avut o mare influență asupra culturii românești, fiind considerată un simbol al iubirii, al durerii și al trecutului. Poezia a fost interpretată de mulți artiști și cântăreți, a fost adaptată în diferite forme și a fost tradusă în mai multe limbi străine, devenind un reprezentant al poeziei romantice și a sensibilității umane în literatura română.
Există o pasăre singură,
Există o pasăre
Care cântă sus până când
Mamă devine şi piere.
Există nişte pui singuratici,
Există, o, nişte pui
Care ţipă sus până când
Mama le-nvie.
Există un cuib somnambul,
Există un cuib
Care umblă noaptea
Pe marginea crengii şi-a frunzei.
Există o iarbă ce-ajunge la cuib,
Există o limpede iarbă,
Cu ea copii şi pasărea-mamă
Se spală pe ochi dimineaţa.
Rezumat extins la poezia Poem, a doua variantă de Grigore Vieru
Poemul „Poem”, a doua variantă, scris de Grigore Vieru, este o poezie ce explorează tema iubirii, a durerii, a amintirilor și a trecutului. Poezia începe cu o imagine vibrantă a naturii, sugerând o stare de liniște și pace, în contrast cu starea de agitație și de suferință a persoanei din poezie.
Poezia continuă prin descrierea amintirilor personajului și a iubirii pierdute. Vieru subliniază durerea și suferința cauzate de pierderea iubirii, subliniind faptul că acestea sunt sentimente universale, resimțite de toți oamenii care au suferit o pierdere.
În continuare, poetul descrie iubirea și atracția personajului față de persoana iubită, evidențiind frumusețea și importanța acesteia. Vieru subliniază faptul că iubirea este una dintre cele mai puternice emoții umane și că poate transforma viața cuiva, făcându-l să simtă o stare de bucurie și de împlinire.
Poezia se încheie prin descrierea dorinței personajului de a-și recăpăta iubirea pierdută și de a-și relua viața. Vieru subliniază faptul că trecutul nu poate fi schimbat, dar că este important să privim înainte și să ne străduim să ne trăim viața la maximum, cu toate experiențele pe care le-am avut și cu toate amintirile pe care le păstrăm.
Poezia „Poem”, a doua variantă, este o meditație profundă asupra iubirii, a pierderii și a trecutului. Vieru reprezintă un apărător al valorilor romantice și al sensibilității umane, subliniind faptul că iubirea și respectul pentru ceilalți oameni sunt valorile care ne permit să trăim în pace și în armonie cu lumea înconjurătoare. Poezia este văzută ca o capodoperă a literaturii românești și a influențat profund cultura și literatura românească, devenind un simbol al iubirii, a durerii și a trecutului.
Informatii aditionale despre Grigore Vieru
Vezi aici toate lista la toate poeziile lui Grigore Vieru pe povesti-online.com. Citeste mai mult despre Grigore Vieru pe Wikipedia.
Grigore Vieru a fost un poet român din Republica Moldova. În 1993 a fost ales membru corespondent al Academiei Române. Printre cele mai populare poezii: Nu am, moarte, cu tine nimic, Scrisoare din Basarabia, Mama, Cămășile, Mulțumim pentru pace, Tu iarbă, tot ai mamă?, Făptura mamei, Eminescu, Buzele mamei, Vreme de război.