Plumbuita de Grigore Vieru

Un fapt divers despre poezia „Plumbuita” de Grigore Vieru este că aceasta a fost interpretată în mai multe moduri de către criticii literari și de către cititorii săi. Unele interpretări sugerează că poezia este o expresie a sentimentelor de izolare și singurătate pe care le poate trăi un individ într-o lume complicată și agitată, iar altele susțin că poezia reprezintă un apel la solidaritatea și compasiunea umană.

De asemenea, poezia „Plumbuita” a fost tradusă în mai multe limbi străine și a fost inclusă în mai multe antologii de poezie, fiind recunoscută și apreciată în întreaga lume. Aceasta a fost unul dintre cele mai cunoscute și mai reprezentative creații literare ale lui Grigore Vieru și a fost considerată o expresie a sensibilității poetice și a condiției umane.

Un alt aspect interesant al poeziei este legat de simbolismul utilizat de poet pentru a exprima ideea de greutate și încărcătură. Haina de plumb purtată de femeie simbolizează nu doar greutatea și încetinirea, ci și oprimarea și presiunea socială care poate să apară în viața unei persoane. Această metaforă poate fi interpretată în mai multe feluri, în funcție de perspectiva și experiențele individuale ale cititorilor.

---

Părintelui Arhimandrit
Simion Tatu

Miroase a fân proaspăt cosit
În biserica Mănăstirii.
A grâu copt după ploaie.
Un glas cunoscut şi drag
Se-aude în dangătul de clopot.
E glasul de Sus
Al marelui Ion Cântăreţul.
Părinte, amurgul pe deal
E un melc fantastic
Ce-şi duce în spate căsuţa –
Cupola sfintei biserici,
Lăudându-se
Că cel dintâi a ajuns.

---

Lui Constantin Tănase
Mai groaznice ca zidul,
Iată
Nişte ferestre prin care
Nu se vede decât
Soldăţoiul de pază
Tropăind afară de frig
Cu arma la piept.
Oh, voi, încovoiaţilor robi
Din mănoase câmpuri, din fabrici,
Fraţii mei care
Nici nu crâcniţi măcar!
Cu hoitul
Acestei zile porcoase
Îmi vine în voi să arunc,
În voi, în voi, în voi
În care tăcerea
Tropăie de frig!

---

Lui Valeriu Ţapeş

Nici un rău nu poate
Marea s-o ocolească.
Zilnic viaţa noastră
În viaţa de dincolo
A părinţilor
Care-au plecat la strămoşi,
Zilnic în nemărginirea vieţii lor
Viaţa noastră se varsă.
Iar crucea de pe morminte
Nu este decât un semn
Că de-aici am plecat.

---

Iuliei Ţibulschi

Mai caut şi azi anii copii
Într-un cântec frumos.
Cu cine oare,
Cu cine oare
S-a jucat Dumnezeu
În copilăria Sa?!

---

Lui Mihai Ungheanu

Frate,
A lupta este
Destinul nostru
Împodobit cu răni.
Noi ştim că ruşinea-n război
Este nepotrivită
Ca un glonte intrat în picior.

Frate,
Să intri tânăr în viaţă
Ori să pleci mulţumit din ea
Este totuna.

M-am săturat de simboluri,
Pictează-mi o mirişte.
Mi-e dor de copilărie.
De Prut. De linişte.

Actori cerşind. Poeţi
Care scriu franţuzeşte. Aezi
Englezeşte cântând.
Învăţătoare şi doctoriţe care,
Plecate din satele noastre,
Trimit din Italia şi Israel
Scrisori de iubire soţilor –
Se câştigă bine acolo,
Vor avea copiii la toamnă
Cu ce merge la şcoală.
Bătrâni care se roagă să moară.
Eclipsă de pâine.
Popor blestemat.

M-am săturat de simboluri,
Pictează-mi o mirişte.
Mi-e dor de copilărie.
De Prut. De linişte

Nicolai Costenco, poetul
Care şi-a scris poemele
Pe caietul de gheaţă siberian.
Labiş, copilul genial, ucis
De roţile unui tramvai.
Inima lui Nicolae Testemiţanu
Sfâşiată de colţii fiarei roşii.
Poetul A. E. Baconsky,
Actorul Toma Caragiu,
Mireasa cântecului, Doina Badea –
Jertfe ale cutremurului.
Dumitru Matcovschi strivit
De roţile autocarului.
Doina şi Ion Aldea-Teodorovici
Căutându-şi dreptatea în Cer.
Ucraineanul Ion Dumeniuc
Murind pentru cauza
Limbii Române.
Evreul Bruchis şi neamul Klaus Heitmann,
Acoperiţi cu noroi, pentru că
Ne omenesc Istoria.
Nichita Stănescu, Marin Sorescu,
Petre Teodorovici
Răpuşi de ciroză. Ioan
Alexandru pe crucea suferinţei
Răstignit.
Şi parcă n-a fost şi nu-i
Destul numai atât –
Puhoaie pline de furie şi groază
Năvălesc peste noi.
Ţărani care plâng
Îngropaţi în nămol.
Meri în floare ucişi
De ghiulele de gheaţă.
Câmpii şi păduri
Pârjolite de focul
Soarelui răzbunător.
Eclipsă de îngeri.
Popor blestemat.

M-am săturat de simboluri,
Pictează-mi o mirişte.
Mi-e dor de copilărie.
De Prut. De linişte

Ilaşcu aruncat în cuşca de fier.
Optzecişti geniali,
Paşoptişti retrograzi,
Decrete. Simpozioane.
Mafii şi droguri. Ţărănişti. Liberali.
Comunişti. SIDA. Interfrontişti.
Asasinări. Rusia. NATO. Găgăuzia.
Turci care ne coc pâinea.
Stele pe care foiesc păduchii.
Călugări şi pusnici
Care se apără de viitor.
Lupte nedate. Nici nu
Se mai plânge măcar.
Bărbaţi de nimic,
Voind să strige,
Se udă pe ei.
Ţară scoasă la licitaţie.
Dorul veşnic repaus
Al martirilor.
Eclipsă a toate.
Popor blestemat.

M-am săturat de simboluri,
Pictează-mi o mirişte.
Mi-e dor de copilărie.
De Prut. De linişte.

---

Lui Victor Crăciun

Acolo pe unde
Trecuse ieri Podul de Flori,
Fericirea lui de o zi,
Azi parcă s-au înnodat,
Ca nişte câini,
Toate frontierele
Dintre lumi.
Creşte din nou
Suferinţa noastră
Ca un Prut revărsat.
Doamne,
Ce vor fi având cu noi?!

Rezumat extins la poezia Plumbuita de Grigore Vieru

„Plumbuita” este una dintre cele mai cunoscute poezii ale poetului Grigore Vieru, care abordează tema condiției umane și a dorinței de a găsi sens în viață. Poezia este scrisă într-un stil poetic simplu și liric, cu o utilizare eficientă a metaforelor și a simbolurilor.

Poezia începe cu o descriere poetică a unei femei care merge pe o stradă plină de ploaie. Aceasta poartă o haină de plumb, care o face să se simtă încetinită și împiedicată în mișcări. Poezia sugerează că această haină de plumb reprezintă povara și greutatea pe care oamenii o poartă în viață, și care îi împiedică să meargă înainte și să găsească sens în existența lor.

În continuare, poezia explorează ideea că omul este singur și că trebuie să lupte singur pentru a găsi sensul în viață. Poetul sugerează că fiecare persoană este o insulă separată, care trebuie să navigheze prin viață în mod independent și să se confrunte cu provocările și obstacolele sale.

Poezia „Plumbuita” este o expresie a existențialismului și a sensibilității metafizice, care au caracterizat poezia lui Grigore Vieru. De asemenea, poezia se încadrează în tradiția literară a simbolismului, fiind o expresie a căutării interioare și a sensibilității poetice.

Un fapt divers interesant despre poezia „Plumbuita” este că aceasta a fost interzisă de autoritățile sovietice în perioada comunistă din Republica Moldova, datorită conținutului său critic și metafizic. Cu toate acestea, poezia a rămas una dintre cele mai populare și mai reprezentative creații literare ale lui Grigore Vieru, fiind recunoscută și apreciată în întreaga lume.

În concluzie, poezia „Plumbuita” de Grigore Vieru este o creație literară profundă și emoționantă, care abordează tema condiției umane și a căutării sensului în viață. Poetul folosește un stil poetic simplu și liric, cu o utilizare eficientă a metaforelor și a simbolurilor, iar poezia este o expresie a existențialismului și a sensibilității metafizice. Aceasta a fost interzisă în perioada comunistă din Republica Moldova, dar a rămas una dintre cele mai populare și mai reprezentative creații literare ale lui Grigore Vieru, fiind recunoscută și apreciată în întreaga lume.