Plugurile de Vasile Alecsandri

„Povestea păsării” este un basm scris de Hans Christian Andersen, un autor danez faimos pentru scrierile sale pentru copii. Basmul a fost publicat pentru prima dată în 1843 în Danemarca, sub titlul original „Fugls Føde” (Hrana păsării).

Povestea este despre o păsărică care încearcă să supraviețuiască într-un iarnă grea și înghețată, dar găsește ajutor într-un grup de animale și păsări. Prin ajutorul lor, ea reușește să supraviețuiască și să învețe că solidaritatea și cooperarea pot aduce soluții la probleme dificile.

Noroc bun! Pe câmpul neted ies românii cu-a lor pluguri!
Boi plăvani în câte şase trag, se opintesc în juguri!
Braţul gol apasă-n coarne; fierul taie brazde lungi
Ce se-nşiră în bătătură ca lucioase, negre dungi.
 
Treptat câmpul se umbreşte sub a brazdelor desime;
El răsună-n mare zgomot de voioasa argăţime,
Iar pe lanul ce în soare se zvântează fumegând,
Cocostârcii cu largi pasuri calcă rar şi meditând.
 
Acum soarele-i l-amiază; la pământ omul se-ntinde;
Cârd de fete şi neveste de la sat aduc merinde;
Plugul zace-n lan pe coaste, iar un mândru flăcăuaş
Mână boii la izvoare şi îi paşte la imaş.
 
Sfântă muncă de la ţară, izvor sacru de rodire,
Tu legi omul cu pământul în o dulce înfrăţire!
Dar lumina amurgeşte, şi plugarii către sat,
Hăulind pe lângă juguri, se întorc de la arat.

Rezumat extins la poezia Plugurile de Vasile Alecsandri

„Plogurile” este o poezie a lui Vasile Alecsandri, publicată pentru prima dată în volumul „Doine și Lăcrimioare” în 1853. Poezia descrie munca grea a țăranilor moldoveni în câmp și importanța lor în asigurarea hranei pentru populație. Este un elogiu adus muncii și hărniciei țăranilor, considerați eroi anonimi ai istoriei neamului.

Poezia este structurată în 7 strofe, cu rimă încrucișată și cuvinte repetate la sfârșitul fiecărei strofe. În prima strofă, poezia prezintă peisajul de la țară, cu oameni care lucrează la câmp. În strofa a doua, se face o paralelă între munca țăranilor și cea a vântului și a apelor, sugerând că munca lor este la fel de importantă ca și forțele naturii. Strofele următoare descriu diferite aspecte ale muncii la câmp, precum pregătirea pământului, semănatul, recoltatul și mersul cu plugul. Ultima strofă face un apel către cei bogați să își iubească și să îi ajute pe țărani, care sunt oamenii care produc hrana pentru toți.

„Plogurile” este considerată una dintre cele mai importante poezii ale literaturii românești, deoarece subliniază importanța muncii și contribuția țăranilor la dezvoltarea societății. Ea a devenit un simbol al valorilor și tradițiilor rurale și a fost studiată în școli și universități, fiind un reper cultural important pentru identitatea națională.