Plângerea deputatului – Grigore Alexandrescu

Un fapt divers interesant despre poezia „Plângerea deputatului” de Grigore Alexandrescu este legat de momentul în care aceasta a fost scrisă. Poezia a fost publicată în 1848, în timpul Revoluției de la 1848 din România, care a reprezentat un moment important în istoria țării și care a avut un impact semnificativ asupra literaturii românești.

Grigore Alexandrescu a fost unul dintre poeții importanți ai vremii sale, care a încercat să-și folosească poezia pentru a critica societatea și sistemul politic din România. Poezia „Plângerea deputatului” a fost una dintre cele mai cunoscute și apreciate poezii satirice scrise de el, care a fost citată și analizată de-a lungul timpului în cadrul studiilor literare.

De asemenea, este interesant de menționat că poezia „Plângerea deputatului” a fost republicată și popularizată în perioada comunistă, fiind văzută de mulți ca o critică a sistemului politic și al corupției din perioada respectivă.

---

Prea înaltă stăpînirre, este vreme, socotesc,
Cu adîncă plecăciune, două vorbe să-ți șoptesc:
Ți-am slujit cu înfocare, și la orice ai urmat,
Faptele măriii tale glasul meu le-a lăudat.
Și în versuri, și în proză, tuturor am dovedit,
C-așa bună stăpînire de mult nu s-a pomenit.
Cînd asprimea, nedreptatea (vorba fie între noi)
Apăsa sărmana lume cu necazuri și nevoi,
Eu povățuiam norodul a-mpleti cununi de flori,
Și strigam că se pogoară fericirile din nori.
Pîn-acum, cu toate-acestea, pentru cîte am făcut,
Vreo dreaptă răsplătire de la nimeni n-am văzut!
Doamna mea, să ne-nțelegem, căci de nu mi-i răsplăti,
Veacul fericirei noastre, veac de fier îl voi numi!
Voi lua cu înlesnire virtuți mari ce am răpit
Din America vestită și ușor ți-am dăruit.
Opoziția m-așteaptă, ea dorește al meu vot
Și-i vedea cînd s-o aprinde sîngele de patriot!
Drepturile țării mele care nu prea să păzesc
Sînt materie destulă ca să strig și să vorbesc!
D-or voi apoi să-ntrebe cum defaim ce-am lăudat,
Atunci … atunci voi răspunde că vremile s-au schimbat,
Că era odată bine, cel puțin de suferit,
Dar acum românul jalnic a ajuns nenorocit,
Că țăranul pătimește, că se află-mpovărat,
Că la judecată pierde tot acel nevinovat,
Că dreptatea este surdă, că pravila a căzut,
Că intriga e cinstită, și meritul nevăzut.
C-un cuvînt numai eu singur o să strig cît stigă toți.
Ș-o să las patriotizmul moștenire la nepoți!

Rezumat extins la poezia Plângerea deputatului – Grigore Alexandrescu

„Plângerea deputatului” este o poezie satirică scrisă de Grigore Alexandrescu în anul 1848, care își propune să critice clasele politice ale timpului său și să sublinieze lacunele sistemului politic românesc.

Poezia este scrisă în stilul clasic al versurilor alese și învăluie cititorul într-un cadru descriptiv plin de simboluri și metafore. Structura poeziei este una clasică, compusă din trei strofe cu patru versuri fiecare.

Tema principală a poeziei este aceea a politicii corupte și ineficiente, care nu răspunde nevoilor și cerințelor cetățenilor. Poezia ironizează promisiunile făcute de politicieni și felul în care aceștia se comportă odată ce ajung la putere, ignorând nevoile și problemele cetățenilor.

Prin intermediul personajului deputatului, Alexandrescu critică și abuzul de putere și lipsa de responsabilitate a celor care conduc țara. Poezia exprimă astfel nemulțumirea și frustrarea oamenilor față de clasa politică și sistemul politic românesc.

„Plângerea deputatului” a fost foarte apreciată de-a lungul timpului pentru spiritul ei satiric și pentru modul în care a reușit să critice clasele politice ale timpului său. Aceasta a avut un impact important asupra literaturii și societății românești, fiind considerată o contribuție semnificativă la literatura satirică română.

În concluzie, poezia „Plângerea deputatului” de Grigore Alexandrescu este o critică dură a sistemului politic românesc și a corupției politice din timpul său. Aceasta exprimă nemulțumirea și frustrarea oamenilor față de clasa politică și sistemul politic românesc, oferind o perspectivă unică asupra realității societății românești din secolul al XIX-lea.