Pierdem tot de Adrian Păunescu

Un fapt interesant despre poezia „Pierdem tot” de Adrian Păunescu este că a fost publicată în anul 1973, în cadrul volumului său de poezie intitulat „Poeme alese”. Această poezie a devenit una dintre cele mai populare poezii ale lui Păunescu și a fost inclusă în numeroase antologii de poezie românească.

De asemenea, a fost interpretată și de către cântăreți și trupe de muzică populară, cum ar fi Mirabela Dauer, care a inclus-o pe albumul său din 1982 intitulat „Poezii de Adrian Păunescu”. Poezia „Pierdem tot” este considerată una dintre cele mai reprezentative poezii ale lui Adrian Păunescu și a fost recunoscută ca o piesă importantă în literatura română a secolului al XX-lea.

Pierdem tot, în fiecare clipă,
Şi ne şi prefacem mai bogaţi,
Seceta la noi în sânge ţipă,
Ca o-mpuşcătură în Carpaţi,
Vremuri de hoţie şi risipă,
Patrie, la palmă să ne baţi.

Neamul nostru e bolnav şi moare,
Avocaţii lui cei jucăuşi
Dau din umeri, astăzi, fiecare,
La tăcere sunt şi ei supuşi,
Nu mai avem fabrici şi hotare,
Consolaţi că e mai rău la ruşi.

Leul românesc se prăbuşeşte,
A ajuns un simplu maidanez,
Dacă-l strâng toţi Mugurii în cleşte
Şi-l acuză fără de dovezi,
Buzunarul ni se isăreşte,
Cum altfel să-l caracterizezi?

Frunzuliţă foaie cotroceană,
Ce poţi face azi c-un milion?
Poţi să-ţi razi o geană şi-o sprânceană
Şi să-i dai iubitei telefon.
Ce mai cântă, ce ne mai emană
Pasărea-n grădina lui Ion?

Şi-am zis roşu, galben şi albastru,
Fii bărbat şi fii capitalist,
Nu-ţi băga conştiinţa la cadastru,
Că rămâi un fel de ăla, trist,
Cică însuşi Daniil Sihastrul
E intoxicat de Anticrist.

Vremuri de noroi şi de mătase,
Vremuri de nădejdi şi deznădejdi,
Avem gheaţă bolşevică-n oase,
Avem zaţ capitalist în ceşti,
Caraimanul a ocean miroase,
Semn al Atlantidei româneşti.

A venit degeaba primăvara,
Preţurile sunt mereu mai mari,
Ni se ieftineşte zilnic ţara,
Valorificată de samsari,
Am ajuns de râsul şi ocara
Unor prăpădiţi de păpuşari.

Nu mai pot românii să cunoască
Nici un chip aşa cum este el,
Dacă zilnic poartă altă mască,
Dacă zilnic stă sub alt drapel,
Dacă suferinţa românească
Nu mai are curte de apel.

Cominternul leagă şi dezleagă,
Prin copiii lui, din nou, în Est,
Că puterea i-a rămas întreagă,
Doar cu semn schimbat, după context,
la-ți, române, țara în desagă
Și dispari în ceruri, ca protest.

Vremuri despre care nu se ştie
Cărui gen al artei aparţin,
Farsă? Tragedie? Comedie?
Dar fideli scenariului străin,
Mulțumim de text şi de regie
Şi-aşteptăm impozit pe destin.

Îi e foame ţări şi-i e sete,
Vitele şi păsările mor,
Somn bolnav cu faţa la perete,
Totul e-mpotriva tuturor,
Noapte a tratatelor secrete,
Într-un stat rămas fară popor.

Rezumat extensiv la poezia Pierdem tot de Adrian Păunescu

„Pierdem tot” este o poezie scrisă de Adrian Păunescu, care explorează tema pierderii și a trecerii timpului. Poezia începe cu o descriere a naturii, cu imagini vibrante și pline de culoare, care evocă un sentiment de bucurie și de viață. Cu toate acestea, acest sentiment de bucurie este apoi contrabalansat de o reflecție asupra faptului că tot ce este viu trebuie să moară și că, în cele din urmă, pierdem tot ceea ce avem.

Autorul folosește imagini poetice pentru a ilustra pierderea și trecerea timpului. De exemplu, compară apusul soarelui cu „un ceas ce-și sparge arcul de aur”, sugerând că timpul se scurge ireversibil, așa cum nisipul trece prin clepsidră. De asemenea, autorul utilizează imaginea unui râu care curge în mare pentru a sublinia faptul că totul se întoarce în cele din urmă la natură și că totul este trecător.

În ultimele versuri, autorul sugerează că, în ciuda pierderii inevitabile, trebuie să continuăm să ne bucurăm de viață și să ne trăim viața cu intensitate. În ciuda faptului că suntem înconjurați de pierdere și trecerea timpului, este important să trăim fiecare clipă din viață cu pasiune și cu o inimă plină de iubire.

În concluzie, „Pierdem tot” este o poezie profundă și emoționantă care explorează tema trecerii timpului și a pierderii. Autorul reușește să transmită un mesaj puternic despre importanța trăirii fiecărei clipă din viață cu intensitate și cu pasiune, în ciuda faptului că totul este trecător.