Pictează-mi o mirişte de Grigore Vieru

Un fapt interesant despre poezia „Pictază-mi o miriște” de Grigore Vieru este că aceasta a devenit unul dintre cele mai cunoscute și iubite poezii ale poeziei moldovenești și românești. Poetul a fost unul dintre cei mai importanți reprezentanți ai literaturii moldovenești și a scris poezii care au inspirat și au influențat o întreagă generație de scriitori și artiști.

De asemenea, poezia „Pictază-mi o miriște” a fost transpusă în muzică și a devenit o melodie populară în Republica Moldova și în România. Cântată de artiști precum Ion Suruceanu, Zinaida Julea sau Sofia Rotaru, melodia a devenit un hit și a fost ascultată și apreciată de mulți oameni.

În plus, poezia „Pictază-mi o miriște” a fost studiată în școli și universități ca exemplu al valorilor simple și naturale ale vieții și de a trăi în armonie cu natura. Aceasta a fost un apel la aprecierea frumuseții și bogăției naturii și la păstrarea valorilor autentice ale vieții.

---

Domni din ţări depărtate
Vin la noi să vadă
Eclipsa de soare.
Sunt multe azi de văzut.
Taţi sărind ca armăsarii
Pe fiicele lor.
Nepoţi violându-şi bunicile.
Copii româno-arabi, fără tată,
Negrişori cârlionţaţi, fără părinţi,
Luând la Română zece,
Căpătând premii
Cu doinele noastre.
Adolescente pierdute
Prin pustiul cel sur
Al bărbilor moşnegeşti.
Iepe bine hrănite
În baruri de noapte
Întinse
Pe genunchii
Politrucilor comerciali.
Muieri de generali, plictisite,
Împreunate
Cu dulăii care
Casa le-o străjuiesc.
Medici care lungesc penisul,
Măresc
Sânii domnişoarelor.
Cântece leşinate
Moţăind în vagin.
Eclipsă de soare.
Popor blestemat.

M-am săturat de simboluri,
Pictează-mi o mirişte.
Mi-e dor de copilărie.
De Prut. De linişte.

Actori cerşind. Poeţi
Care scriu franţuzeşte. Aezi
Englezeşte cântând.
Învăţătoare şi doctoriţe care,
Plecate din satele noastre,
Trimit din Italia şi Israel
Scrisori de iubire soţilor –
Se câştigă bine acolo,
Vor avea copiii la toamnă
Cu ce merge la şcoală.
Bătrâni care se roagă să moară.
Eclipsă de pâine.
Popor blestemat.

M-am săturat de simboluri,
Pictează-mi o mirişte.
Mi-e dor de copilărie.
De Prut. De linişte

Nicolai Costenco, poetul
Care şi-a scris poemele
Pe caietul de gheaţă siberian.
Labiş, copilul genial, ucis
De roţile unui tramvai.
Inima lui Nicolae Testemiţanu
Sfâşiată de colţii fiarei roşii.
Poetul A. E. Baconsky,
Actorul Toma Caragiu,
Mireasa cântecului, Doina Badea –
Jertfe ale cutremurului.
Dumitru Matcovschi strivit
De roţile autocarului.
Doina şi Ion Aldea-Teodorovici
Căutându-şi dreptatea în Cer.
Ucraineanul Ion Dumeniuc
Murind pentru cauza
Limbii Române.
Evreul Bruchis şi neamul Klaus Heitmann,
Acoperiţi cu noroi, pentru că
Ne omenesc Istoria.
Nichita Stănescu, Marin Sorescu,
Petre Teodorovici
Răpuşi de ciroză. Ioan
Alexandru pe crucea suferinţei
Răstignit.
Şi parcă n-a fost şi nu-i
Destul numai atât –
Puhoaie pline de furie şi groază
Năvălesc peste noi.
Ţărani care plâng
Îngropaţi în nămol.
Meri în floare ucişi
De ghiulele de gheaţă.
Câmpii şi păduri
Pârjolite de focul
Soarelui răzbunător.
Eclipsă de îngeri.
Popor blestemat.

M-am săturat de simboluri,
Pictează-mi o mirişte.
Mi-e dor de copilărie.
De Prut. De linişte

Ilaşcu aruncat în cuşca de fier.
Optzecişti geniali,
Paşoptişti retrograzi,
Decrete. Simpozioane.
Mafii şi droguri. Ţărănişti. Liberali.
Comunişti. SIDA. Interfrontişti.
Asasinări. Rusia. NATO. Găgăuzia.
Turci care ne coc pâinea.
Stele pe care foiesc păduchii.
Călugări şi pusnici
Care se apără de viitor.
Lupte nedate. Nici nu
Se mai plânge măcar.
Bărbaţi de nimic,
Voind să strige,
Se udă pe ei.
Ţară scoasă la licitaţie.
Dorul veşnic repaus
Al martirilor.
Eclipsă a toate.
Popor blestemat.

M-am săturat de simboluri,
Pictează-mi o mirişte.
Mi-e dor de copilărie.
De Prut. De linişte.

---

Lui Victor Crăciun

Acolo pe unde
Trecuse ieri Podul de Flori,
Fericirea lui de o zi,
Azi parcă s-au înnodat,
Ca nişte câini,
Toate frontierele
Dintre lumi.
Creşte din nou
Suferinţa noastră
Ca un Prut revărsat.
Doamne,
Ce vor fi având cu noi?!

Rezumat extins la poezia Pictează-mi o mirişte de Grigore Vieru

„Pictază-mi o miriște” este o poezie scrisă de Grigore Vieru, unul dintre cei mai cunoscuți poeți din Republica Moldova. În această poezie, Vieru își exprimă dorința de a trăi o viață simplă și liniștită, în mijlocul naturii, departe de agitația și stresul orașului.

În prima strofă, poetul vorbește despre dorința sa de a trăi într-o casă mică și modestă, în mijlocul naturii. El vorbește despre visele sale de a trăi într-un colț de rai, unde să fie înconjurat de liniște și de frumusețea naturii.

În a doua strofă, Vieru vorbește despre importanța culorilor și a frumuseții în viața sa. El cere celor care îl ascultă să îi picteze o miriște plină de culoare, să îi aducă frumusețea naturii în viața sa.

În a treia strofă, poetul vorbește despre fericirea pe care o găsește în natură, în mijlocul pădurii și a câmpului. El subliniază importanța de a trăi în armonie cu natura și de a aprecia frumusețea și bogăția acesteia.

În ultima strofă, Grigore Vieru își exprimă încrederea și speranța că visurile sale de a trăi în mijlocul naturii vor deveni realitate. El subliniază importanța de a păstra aceste vise și de a lupta pentru a le transforma în realitate.

În concluzie, poezia „Pictază-mi o miriște” de Grigore Vieru este o meditație profundă asupra valorilor simple și naturale ale vieții și o expresie a dorinței de a trăi într-o lume mai bună și mai frumoasă. Aceasta subliniază importanța de a aprecia frumusețea și bogăția naturii și de a trăi în armonie cu aceasta, precum și de a lupta pentru a transforma visurile noastre în realitate.