Pescarul Bosforului de Vasile Alecsandri

Un fapt interesant despre poezia „Pescarul Bosforului” de Vasile Alecsandri este că aceasta a fost inspirată de călătoriile pe care poetul le-a făcut în Orientul Mijlociu. În perioada în care a trăit în Paris, Alecsandri a cunoscut mulți scriitori și artiști orientali, care i-au prezentat frumusețea și cultura regiunii.

Astfel, poezia „Pescarul Bosforului” a fost inspirată de frumusețea mării și a peisajului de coastă din Turcia și a capturat atmosfera romantică și melancolică a acelei regiuni. De asemenea, poezia a fost apreciată pentru calitatea sa muzicală și pentru modul în care a reușit să surprindă frumusețea naturii și a iubirii într-un mod evocativ și plin de sensibilitate.

---

De-ar vrea înaltul prooroc,
Mohamed strălucit,
Să-mi fie ziua cu noroc
Şi dorul împlinit!
De-aş prinde-acum în mreja mea
Pe-a mării împărat,
Ce poartă-n frunte-o mare stea,
Un talisman bogat.
 
Eu care sunt un biet pescar
Purtat din val în val,
Eu care dorm la iuschiudar,
În iarba de pe mal,
Eu, Abdulah, cel mai voinic
Vâslaş de pe Bosfor,
Ce n-am decât un biet caic
Ş-un suflet plin de dor!
 
Allah! atunci orice-am dorit,
Allah! orice-aş vrea eu,
De la apus la răsărit
Ar fi îndat-al meu:
Caftane, şaluri de Caşmir
Cu late, scumpe flori,
Iuţi armăsari de la Misir
Ca vântul de uşori.
 
Ş-un lung caic de abanos
În aur prelucrat,
Cu imnuri din Coran frumos
Pe margine săpat,
Şi treizeci de vâslaşi osmani
Ce vesel ar zbura
Mai repezi decât ielcovani
Pe-ntinsa Marmara.
 
Dar n-aş vrea nici stofe cu fir
Şi cu mărgăritar,
Nici largi caftane de Vizir,
Nici falnic armăsar.
N-aş vrea nici săbii de Taban
Deprinse la omor,
Nici lung covor de Ispahan
Ce saltă sub picior.
 
Allah! jur că de-aş avea
A mării talisman,
N-aş vrea să fiu vizir, n-aş vrea
Nici padişah-sultan.
N-aş vrea comori, n-aş vrea să am
Nici chioşcuri, nici sarai,
Nici să dezmierd în Bairam
Huriile din rai.
 
Ci-n mrejă dulce prefăcând
Duioasă-inima mea,
M-aş duce-ncet şi tremurând
Să prind norocu-n ea,
Să prind copila lui Topal,
Frumoasa Biulbiuli
Ce cântă noaptea lin pe mal,
Pe mal la Kandili!

Rezumat extins la poezia Pescarul Bosforului de Vasile Alecsandri

„Pescarul Bosforului” este o poezie romantică scrisă de Vasile Alecsandri, care surprinde frumusețea Bosforului și a peisajului de coastă, dar și sentimentele profunde ale unui pescar îndrăgostit.

Poezia începe cu o descriere a mării și a peisajului de coastă, sugerând o atmosferă romantică și melancolică. Apoi, Alecsandri introduce personajul principal al poeziei, un pescar care își petrece zilele pescuind pe Bosfor și admirând frumusețea naturii.

În a doua strofă, poezia devine mai intimă, sugerând că pescarul este îndrăgostit de o femeie pe care o numește „floare de lăcrimă”. Poezia sugerează că pescarul își dorește să fie împreună cu femeia, dar că distanța care îi desparte este prea mare.

În cea de-a treia strofă, poezia se concentrează asupra frumuseții naturii și a rolului pe care îl joacă aceasta în viața umană. Alecsandri sugerează că natura este o sursă de inspirație și că pescarul este chemat să o exploreze și să o înțeleagă pentru a-și exprima sentimentele și gândurile în poezie.

În final, poezia încheie cu un apel la iubire și la frumusețea vieții, sugerând că acestea trebuie să fie cele mai importante lucruri în viața unui om. Poezia sugerează că frumusețea naturii și a iubirii sunt două forțe puternice și că pescarul este chemat să le descopere și să le exprime în poezie.

În general, „Pescarul Bosforului” este o poezie romantică și evocativă, care surprinde frumusețea naturii și a iubirii și care explorează teme precum inspirația, frumusețea și fericirea. Este o poezie care a rămas relevantă și astăzi, deoarece natura și iubirea rămân două teme universale și încărcate de semnificație în viața oamenilor.