„Pentru trandafirul din scaunul împărătesc” este o poezie scrisă de Lucian Blaga, un renumit poet și filosof român. Această poezie este una dintre cele mai cunoscute creații ale sale și a fost publicată în 1935 în volumul său „Lauda somnului”. Ea reflectă teme profunde legate de existență, timp și frumusețe.
Una dintre caracteristicile distinctive ale acestei poezii este utilizarea metaforelor și simbolurilor complexe. „Trandafirul din scaunul împărătesc” poate fi interpretat ca o imagine a frumuseții supreme și a perfecțiunii, care există într-un context divin sau transcendent. Poetul exprimă dorința de a ajunge la această frumusețe supremă prin intermediul creației sale poetice.
Roz trandafir, frumseţea ta
nu m-a cruţat. Din drum m-abat
şi mă răsfir, când zmeu – când stea –
prin ziua şi prin soarta ta.
Roz trandafir, care te-nalţi
suprafiresc la albe curţi
din scaunul împărătesc,
pe lespede în faţa ta
şi gândul ar îngenunchea.
Sau poate că tu nici nu eşti?
Vezi – sufletul mi-e-n cumpănă.
O, dac-aş şti, aş căuta,
o, dac-aş şti că fiinţă n-ai,
aş căuta să-mi înfloreşti
aievea-ntruchipându-te,
să nu-mi adii ca din poveşti
sau din închipuiri de rai.
Zmeu tulbure şi amăgit –
eu mi-aş stârni grădinile,
trimite-mi-aş albinele –
din ceara răsăritului
cu foi, pleoape, ghimpi pe fir,
să te clădească trandafir
de la nămiezi la asfinţit.
Rezumat extins la poezia Pentru trandafirul din scaunul împărătesc de Lucian Blaga
„Pentru trandafirul din scaunul împărătesc” este o poezie scrisă de Lucian Blaga, un important poet și filozof român. Poezia explorează teme profunde legate de aspirația umană către frumusețea și perfecțiunea divină, precum și de relația dintre timp și eternitate.
Poezia începe cu o imagine a unui trandafir care stă pe „scaunul împărătesc”, sugerând o frumusețe supremă și o perfecțiune divină. Această imagine servește drept punct de plecare pentru explorarea aspirației umane de a atinge această frumusețe transcendentă. Poetul exprimă dorința de a ajunge la trandafirul divin și de a-l prinde în versurile sale.
Blaga folosește metafore complexe și simboluri pentru a transmite ideea că frumusețea supremă poate fi atinsă doar prin arta poetică și contemplare. Poetul sugerează că timpul obișnuit se oprește în fața acestei frumuseți divine și că artistul, prin creația sa, poate atinge o formă de nemurire.
Pe parcursul poeziei, Blaga explorează tema timpului și a eternității, sugerând că acestea
Informații adiționale despre poeziile de Lucian Blaga
Vezi aici toate lista la toate poeziile lui Lucian Blaga pe povesti-online.com. Citește mai mult despre Lucian Blaga pe Wikipedia.
A debutat în ziarele arădene Tribuna, cu poezia Pe țărm (1910), și în ziarul Românul (sub semnătura Ion Albu), cu studiul Reflecții asupra intuiției lui Bergson (1914). După moartea tatălui, familia se mută la Sebeș în 1909.
